Abordarea teoretică a idealului educațional

Abordarea teoretica a idialului educativ.

Idealul educativ si scopul reprezinta categorii fundamentale ale pedagogiei, care desemneaza finalitatea actiunii educative.

Filosofia educatiei a folosit mai mult conceptul de ideal educativ, în timp c pedagogia a folosit mai mult conceptul de scop educativ. Pedagogia contempt rana opereaza tot mai mult cu conceptul de ideal educativ.

Conceptele de ideal si scop au conotatii asemanatoare, încât folosirea oricaruia dintre e! obiectiveaza aceleasi semnificatii esentiale privind proiectia personalitatii ca finalitate actiunii educative. Desigur, tara a diminua asemanarea lor, se poate aprecia ca ideali educativ priveste proiectia relativ perfecta a personalitatii ca finalitate a actiun educative desavârsite, iar scopul educativ priveste proiectia relativ optima a personi litatii ca finalitate a actiunii educative concrete. Pedagogia poate folosi astfel conce) tul de ideal educativ, nefiind nici ci greseala sa proiectezi personalitatea cât mai apropia de perfectiune, ca apoi sa gasesti strategiile care sa te apropie de o finalitate a educati ideale. De altfel, o astfel de proiectare a personalitatii este în concordanta cu concept optimista asupra puterii educatiei. Idealul, în general, idealul educativ, în special, repre zinta o forta dinamizatoare a orogresului, a evolutiei omului si a societatii spre mai bine.

Idealul educativ reprezinta un model proiectiv, o anticipare reiat perfecta, în anumite conditii un imperativ, ce se cer îndeplinite ca rezultat, ( finalitate a actiunii educative complexe si îndelungate. Idealul educativ ocupa un loc central în teoria si actiunea pedagogica. El presupune o conceptie anumite idei clare privind dimensiunile ce trebuie sa le includa personalitati în dezvoltarea sa ca finalitate a actiunii educative.

Idealul educativ confera actiunii educative un caracter constient, acti creator si prospectiv privind formarea si dezvoltarea personalitatii, proiectai integralitatea, complexitatea si multilateralitatea dimensiunilor ei, în sens formarii personalitatii sub raport intelectual, socio-moral, profesional, estetic fizic etc.

Fara ideal, în general, fara ideal educativ, în special, nici individul, nici cietatea n-ar fi progresat. Lipsa de ideal ar fi însemnat (si ar însemna si azi), plafonare, rezultate minime, atât în dezvoltarea individului, cît si a o'detatii. Idealul, în general, idealul educativ, în special, au dat si vor da inului optimism, dinamism, încredere în puterea educatiei, în depasirea ajutatilor, în atingerea performantei si obtinerea succesului. " La tânara generatie, idealul variaza în raport cu vârsta, calitatea vietii, cu relatiile sociale si cu educatia. La început, modelele altora (ale parintilor, profe¬sorilor, anumitor personalitati etc.) conditioneaza idealul vietii tinerilor. Treptat, alaturi de modelul celorlalti, tânara generatie îsi poate, în functie tot de conditiile vietii si ale educatiei, sa-si integreze elemente ale propriului ideal.

Sunt de luat în seama câteva aprecieri privind idealul. "Omul întreg îsi calauzeste viata prin reprezentari anticipate, prin ceea ce numim <cauze fmale> sau, mai comun, <idealuri>". (G.

Calinescu). "E înaltator sa îti alegi un tel s-apoi, trecând prin foc, s-ajungi la el" (H. Ibsen).

"Cine nu s-a legat în tinerete, cu legaturi trainice, de vreo opera mare si minunata, sau cel putin ' de o munca simpla, dar folositoare si cinstita, acela poate sa-si considere tineretea pierduta 1 tara urme". (D. I. Pisarev) "Unii traiesc 830 nici un ideal, 830 nici o tinta, trec prin lume ca

niste fire do paie pe un râu. Nu merg cu el, ci curentul îi duce" (L. A. Seneca). "Idealul este în

sine o realitate în devenire". (N. Titulescu)

Exista idealuri specifice si altor domenii socioumane si anume: ideal de viata, ideal profesional, idial moral (etic), ideal estetic etc. care proiecteaza finalitatile actiunilor specifice domeniilor respective.

Evolutia conceptului de ideal educativ

Conceptul de ideal educativ, asemanator altor concepte pedagogice, asa cum

este cel de educabilitate, a constituit o problema importanta, chiar fundamentala

a gândirii si practicii pedagogice de-a lungul secolelor. El a contribuit la dina-

mizarea teoriei si practicii educatiei, proiectând un anumit model de persona-

litate umana ce trebuie sa-l obtina educatia, raspunzând la întrebarea: care sa fie

calitatile personalitatii umane, ca finalitate a educatiei. Desigur, în proiectarea

modelului de personalitate umana un rol important l-au avut nivelul si tendintele

de dezvoltare ale societatii sub raport material si spiritual, conceptia despre om

si lume la un anumit moment istoric dat.

Pentru exemplificare, mentionam urmatoarele:

a) In antichitate, idealul educativ era conceput conform conditiilor si conceptiilor epocii din diverse parti si localitati ale lumii, în localitatea Sparta din Grecia antica, idealul de educatie urmarea, îndeosebi, dezvoltarea fizica si militara a cetatenilor liberi, ideal izvorât din nece¬sitatea asigurarii fortei stapânilor de sclavi. Se considera un ideal limitat, unidimensional, în Atena, idealul educativ urmarea o dezvoltare relativ armonioasa a personalitatii, a ceea ce se numea "Kalokagatbia" (Kalos - frumos: agathon - bine), în sensul ca, pe lânga o dezvoltare fizica si militara, se urmarea si o dezvoltare a personalitatii pe plan estetic si moral.

b) în Evul Mediu idealul educativ a cunoscut doua modele distincte, corespunzator nazuin. telor celor doua "caste": clericii si feudalii laici. Idealul educativ al clericilor concepea perso. nalitatea ca rezultat al însusirii celor 7 arte liberale: gramatica, retorica, dialectica, aritmetic^ geometria, astronomia si muzica. Desi, era o proiectie relativ armonioasa a personalitatii st apreciaza ca amprenta religioasa îsi spunea cuvântul în formarea personalitatii. Idealul educa, tiv al nobililor laici concepea personalitatea ca rezultat al însusirii celor 7 virtuti (arte) cava. Ieresti: calaria, mânuirea spadei, vânatoarea, înotul, sahul, cântul si recitarea de versuri je acompaniament de lauta.

c) în timpul Renasterii (secolele XIV - XVI), ca urmare a dezvoltarii stiintelor, idealul educa, tiv concepea personalitatea în spiritul unui "homo universale" (omul care sa-si însuseasca to. tul, ideal optimist, dar imposibil de realizat). Francois Rabelais sustinea ca "omul trebuie sa învete totul". Pe atunci cunoasterea era relativ mai putin dezvoltata si într-o anumita masura se putea concepe un astfel de ideal. Desi progresist si optimist, acest ideal nu poate fi realizat, mjj ales astazi, când cunoasterea umana a cunoscut o adevarata "explozie" informationala.

d) în epoca moderna (secolele XVII - XX) idealul educativ a cunoscut anumite variante. Soci. etatea moderna, care a înregistrat o dezvoltare a fortelor de productie, a diverselor domenii alt vietii materiale si spirituale, necesita, în mod obiectiv, o dezvoltare mai complexa, relativ armo¬nioasa a personalitatii umane. Tendintele oscilau între a forma o personalitate relativ limitati; unilaterala, purtatoare a unor functii de detaliu si o personalitate complexa, armonioasa, cu variate calitati si deschideri, care sa-i ofere omului posibilitatea de a se adapta la schimbari, la nou, ci capacitati creative. Aceasta, din urma, jj învins în epoca contemporana care este mai apropiata ck cerintele reale. John Locke - aprecia ca ideal educativ formarea unui om întelept,