Actul volutiv - etapele și dinamica sa

Mă văd pus în fața unui zid, este pentru prima dată când mă simt constrâns să aștern în scris propriile mele cuvinte, să fac uz de propriul meu vocabular, de propriile mele idei. Da poate e absurd, dar comoditatea te împinge de cele mai multe ori la a downloada, la apelarea unui fost coleg de liceu pentru al întreba dacă nu cumva are un eseu sau referat cu tema „generală” VOINȚA.

Acum nu doar că vreau (intrucăt am cheful și vigoarea necesară) dar și pun in act această intenție a mea - de a scrie „din capul meu” acest referat.

La cursul de morală Dn-ul Prof. ne-a vorbit despre Acțiunea umană sau actul volutiv, inițial nu credeam că acest proces care ține de verbul „a vrea” este chiar așa de complex, eu mă gânde-am la intenție și punerea în acțiune, a acestei „voiri determinate”. Da. S-a dovedit că greșeam. Acțiunea umană e un proces psiho-somatic mult mai complex, (schema era simplă pe tabă, numai că scheletul fără țesuturi e greu de identificat, la fel cum schema noastră fără cuvintele de legătură e greu de înțeles). Iată cum am înțeles eu schema „acțiuni”: ființa are o voință naturală (depinde de cele naturale: dorește să existe, să trăiască și să se miște spiritual și senzual ), din aceasta se naște voirea determinată sau intenția (elanul rațional către un lucru ) , pășind mai departe, după acesată propuunere urmează o interiorizare a acesteia sau mai bine zis, începe un fir mental, intenția este analizată, supusă juudecății. Dar pentru a trece la acțiune nu e suficient doar să deliberăm căci mai avem nevoie de o dispoziție afectivă, necesară ca intenția să ajungă în faza practică. De dorință care generează atracția și de vigoare, energia care îți dă forța de a pune în aplicare intenția. După propunere intenției de a face ceva urmează așa cum am spus un fir mental, sau un proces de analiză interioară atât la nivel intelectual cât și la nuvel afectiv. Nu putem trece mai departe adică să luăm hotărârea pîna când nu avem acordul celor trei (deliberare, dorință, vigoare). Hotărârtea este rezultatul celor trei factori. Lipsa unuia înseamnă lipsa unei hotărâri. O dată hotărârea luată, prin diferite mijloace ajungem la scop.

Mai sugestiv ar fi să pun și schema realizată de Dn-ul prof. pentru ca exemplificarea să fie cât mai bine înțeleasă:

Voire naturală → Intenție → Deliberare → Hotărâre → Mijloace → Scop

Dispoziție afectivă: Dorință

Vigoare

Cam aceasta ar fi în mare schema voinței. În cele ce urmează nu vreau decît să exemplific ceea ce am explicat mai sus.

Mi-am propus să analizez un film, nu e poate opțiunea ce-a mai bună, dar după mine, ilustrează foarte bine ceea ce am menționat mai sus, adică schema actului volitiv.

Filmul se numește „Requiem for a dream”, nu doresc să fac apologetica acestui film, dar aș vrea să menționez că filmul „te lasă cu gura cascată” nu doar prin temele pe care le tratează ci și prin distribuție și jocul de roluri, prin coloana sonoră.

Subiectul filmului. Pe scurt filmul este adaptarea unei nuvele cu același nume scrisă de Hubert Selby Jr. și pusă în scenă de Darren Aronofsky. O interpretare originală și îndrăzneață care scoate in evidență psihologia anilor 70. Filmul are trei părți foarte sugestive chiar prin simbolistica lor (Vara, Toamna, Iarna). Acțiunea se desfășoară in jurul a patru personaje (în acest mod văd eu interpretarea lui Arnonfski care incearcă să formeze caracterul celor patru, binențeles cu relațiile și rolurile lor).

Sara (Ellen Burstyn) este o vaduva împătimită de o emisiune de televiziune (Tappy Tibbons – Month of Fury), de la care se pare că primeste o invitație de participare (problema aceasta e incertă). Sara e îndragostită de televizor deasemenea e o gurmană (iubește enorm de mult dulciurile), care se vor a fi doua mari placeri ale vietii sale (însă regizorul vrea să scoată în evidență iubirea Sarei pentru soțul său, decedat, și pentru unicul ei fiu din iubire pentru ei vrea să apară la TV). Dar pentru a fi cît mai prezentabila în fața națiunii, ea începe un drastic și periculos regim de slabire, bazat pe niste pastile care la început par inofensive dar care în cele din urmă o vor duce la nebunie.

Fiul ei Harry (Jared Leto) și prietena lui, Marion (Jennifer Connelly), dragostea lor formeaza o lume artificială, nerealistă - se refugiază, lăsându-se în voia speranței și a unei fericiri depline, dovedită iluzori întrucât dupa ce Harry și prietenul sau cel mai bun Tyrone (Marlon Wayans) devin traficanți de droguri, cei trei tineri se simt invincibili și încearca să se convingă singuri că pot renunța oricand la droguri și că nu sunt niște dependenti. Dar cand omul lor de legătură este ucis iar Harry și Tyron rămân fără marfă și fără bani, situația lor începe să se înrautățească rapid, luând proporții neașteptate, ajungânde-se la adevărate compromisuri cu propria conștiință, situația lor devine o dramă.