Chemarea la Preoție în Concepția Sfantului Ioan Gura de Aur

Preotul doctor duhovnicesc

1.Nu înşelăciune ci purtare de grijă, isteţime sau minunată rânduială. Înşelăciunea nu este întotdeauna păgubitoare, ci este bună sau rea, după gândul celor ce se folosesc de ea. Înşelăciunea făcută la timp potrivit şi cu gând bun, aduce atât de mare câştig încât mulţi au fost pedepsiţi, tocmai pentru că n-au folosit-o. Avem exemplu grăitor în Sfânta Scriptură: fiica lui Saul n-a putut scăpa pe David, bărbatul ei din mâinile lui astfel decât înşelându-şi tatăl.

Când bolnavii sunt îndrăciţi, când boala este grea, iar sfaturile doctorilor nu mai au nici o putere, atunci trebuie neapărat ca doctorii să ia masca înşelăciunii. Tot asfel şi Sfântul Apostol Pavel prin înşelăciune a adus la credinţă multe mii de iudei.

Mare este puterea înşelăciunii! Cu osingură condiţie: să nu fie făcută cu gând viclean. O astfel de înşelăciune este numită isteţime sau bună rânduială, înţelepciune.

De multe ori trebuie să înşeli, ca prin acest meşteşug să poţi fi de mare folos; că dacă lucrezi pe faţă poţi pricinui mare rău celui bolnav.

2. Preoţia este cel mai mare semn al dragostei de Hristos.

Hristos vorbind cu Petru, verhovnicul apostolilor, l-a întrebat: „Petre, Mă iubeşti?”Petru i-a răspuns că da. Hristos a adăugat atunci: „Dacă Mă iubeşti, păstoreşte oile Mele!”. Domnul Hristos n-a vrut atunci să arate cât de mult îl iubea pe Petru, ci a vrut să-i arate lui Petru şi nouă tuturor cât de mult îşi iubeşte el Biserica Sa, pentru ca şi noi să o iubim mult.

Hristos dă mare şi nespusă plată celui ce se osteneşte cu păzirea oilor Sale cele cuvântătoare şi preţuite atât de mult de El. „Cine este sluga credincioasă şi înţeleaptă?” Pe aceea Domnul o va răsplăti asfel: „Peste toate averile Sale o va pune”.

Deci pe bună dreptate a spus Domnul că grija de turma Lui este un semn al iubirii de El.

3.Slujirea preoţiei este superioară oricărei slujiri.

„Când e vorba de stat în fruntea Bisericii şi de încredinţat purtarea de grijă a atâtor suflete, femeile să se dea la o parte, chiar şi cea mai mare parte dintre bărbaţi.”

Pe cât e de mare deosebirea dintre fiinţele necuvântătoare şi oameni, tot pe atât de mare să fie şi deosebirea dintre păstor şi păcătoşi (păstoriţi).

Păstorul care pierde oile, căruia i s-a încredinţat turma cea cuvântătoare a lui Hristos, suferă mai întâi nu pagubă în bani, ci pagubă în propriul său suflet. Preotul va da seama cu propriul său suflet care îl pune ca gaj pentru turma încredinţată. Acest angajament se face prin jurământ la hirotonie.

Să ne ferească Bunul Dumnezeu de aşa ceva! Mai bine este nouă să murim la datorie apărând turma lui Hristos.

4. Cu cine se luptă preotul în lupta de apărare a turmei lui Hristos.

„Lupta noastră nu este cu sângele şi cu trupul, ci cu începătoriile, cu stăpâniile, cu stăpânitorii întunericului veacului acestuia, cu duhurile răutăţii celei din văzduhuri.”

Ai văzut ce mulţime cumplită de duşmani, iar o altă oştire duşmană, crudă şi nemiloasă, care stă tot lângă turmă ni-i arată Sfântul Apostol Pavel la Galateni: „Cunoscute sunt faptele trupului! Acestea sunt: desfrânarea, adulterul, necurăţia, neânfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajba, sfada, gelozia, mânia, gâlceava”, precum şi clevetirea, şoptirea la ureche, semeţia, şi altele.

Condiţilei pentru vocatia preoteasca

Când e vorba să alegi un om vrednic de preoţie trebuie să-l cercetezi şi pe el mai mult decât orice şi mai presus de toate viaţa lui: „Trebuie să aibe mântuire bună de la cei din afară”.

Se întâmplă de multe ori ca părerea mulţimii să fie greşită şi atunci e bine să cercetezi mai dinainte viaţa şi sufletul celui propus.

Dacă lipseşte dragostea, harismele nu sunt de nici un folos.