Comparație între învierea fiului văduvei din Sarepta și a fiului văduvei din Nain

Introducere

După cum bine știm atât în Noul Testament, cât și în Vechiul Testament avem relatate mai multe minuni ce au la bază învierea. Termenul grecesc anîstasis tradus prin „înviere” înseamnă „ridicare din nou”. O persoană care este înviată este ridicată din morți și readusă la viață, redevenind persoana care fusese odinioară: ,,Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este înviere a morților?; Dacă nu este înviere a morților, nici Hristos n-a înviat.” (I Corinteni 15,12-13). Temeiul pe care se bazează întreaga învățătură creștină se bazează pe Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos: ,,Și-L vor omorî, dar a treia zi va învia” (Matei 17,23). Fără învierea Mântuitorului Hristos nu ar fi existat Noul Testament , n- am fi avut nici o Evanghelie, nici măcar o relatare sau vreo epistolă creștină. Învierea lui Hristos reprezintă cel mai evident fapt istoric, cea mai clară realitate istorică, un eveniment care într-adevăr a avut loc in acel timp . Învierea Mântuitorului Hristos din morți a fost diferită de toate celelalte învieri menționate în Sfânta Scriptură. În Noul Testament, îniverea lui Lazar, a fiicei lui Iair, a fiului văduvei din Nain, cât și în Vechiul Testament, a fiului din Sarepta Sidonului sunt descrise ca reveniri la viața și la existența obișnuită: nu se spune nicăieri că ei au fost preaslăviți și că nu ar mai fi murit niciodată . În lucrarea de față voi prezenta două din învierile surprinse în Sfânta Scriptură.

Învierea fiului văduvei din Sarepta

Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: „Scoală și du-te la Sarepta Sidonului și șezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească!” Și s-a sculat el și s-a dus la Sarepta. Și când a ajuns la porțile cetății, iată o femeie văduvă aduna vreascuri și a chemat-o Ilie și i-a zis: „Adu-mi puțină apă ca să beau!” Și s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o și i-a zis: „Adu-mi și o bucată de pâine să mănânc!” Ea însă a zis: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o fărâmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, am adunat câteva vreascuri și mă duc să o gătesc pentru mine și pentru fiul meu și apoi să mâncăm și să murim!” Atunci i-a zis Ilie: „Nu te teme, ci du-te și fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine și adu-mi-o, iar pentru tine și pentru fiul tău vei face mai pe urmă. Căci așa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ!” Și s-a dus ea și a făcut așa, cum i-a zis Ilie; și s-a hrănit ea și el și casa ei o bucată de vreme. Căci făina din vas n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, și boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. Și a zis ea către Ilie: „Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomenești păcatele mele și să-mi omori fiul?” Iar Ilie a zis: „Dă-mi pe fiul tău!” Și l-a luat din brațele ei și l-a suit în foișor unde ședea el și l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?” Și suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el!” Și a ascultat Domnul glasul lui Ilie; și s-a întors sufletul copilului acestuia în el și a înviat. Și a luat Ilie copilul și s-a coborât cu el din foișor în casă și l-a dat mamei sale și a zis Ilie: „Iată copilul tău este viu!” Atunci a zis femeia către Ilie: „Acum cunosc și eu că tu ești omul lui Dumnezeu și cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!” (III Regi, 17, 8-24)

Aceasta este una din învierile relatate în Vechiul Testament, având în prim-plan pe Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul și femeia văduvă din Sarepta. La porunca lui Dumnezeu, Sf. Ilie a plecat la Sarepta Sidonului, la casa undei văduve, unde va face minuni, fapt ce va fi surprins de Mântuitorul Iisus (Luca 4,26). Astfel, acesta ajunge și o găsește pe femeie strângând lemne și îi cere apă, dar și o bucată de pâine. Aceasta îi mărturisește că nu are nici o bucată de pâine, ci doar puțină făină și untdelemn. Sf. Ilie îi spune să facă mai întâi pentru el și mai apoi pentru ea și copilul ei, deoarece nimic din ce i-a mai rămas nu se va împuțina. Aceasta îi urmează îndemnul și face întocmai cum i s-a spus „Văduva aceasta nu avea altă avere decât o mână de făină; și, după socoteala ei, avea să vadă încetul cu încetul moartea copiilor ei, dar când a auzit că profetul îi spune: Fă-mi mai întâi mie și apoi copiilor tăi (III Regi 17,13), nu s- a supărat, nu a șovăit, ci a făcut ce i s-a poruncit, învățându-ne pe noi toți să punem pe robii lui Dumnezeu mai presus de tihna noastră (...) Împăratul n-avea ce să facă, pierea de foame, pe când văduva aceasta sărmană, lipsită de toate, a ajuns să aibă parte de toate” . Și precum a zis profetul, nimic din cele ale femeii nu s-au împuținat, însă după aceea fiul acesteia s-a îmbolnăvit și a murit, iar „femeia interpretează nenorocirea ca o pedeapsă pentru păcatele ei, pe care prezența omului sfânt i le-a amintit lui Dumnezeu” . Sf. Ilie îl ia pe fiul femeii în foișor, și deși acesta zice „Doamne Dumnezeul meu, oare și văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei?”(III Regi 17,20), aceste vorbe fiind de fapt constituite într-o „întrebare retorică a profetului, care implică un răspuns negativ, căci Dumnezeu nu poate face rău... Nimic nu trebuie să ne tulbure, dacă se păstrează interpretarea corectă” . Sf. Ilie suflă de trei ori asupra copilului, rugându-se lui Dumnezeu, copilul revenind la viață, coborând împreună cu mijlocitorul său în fața Domnului. „Mulți Părinți văd în această minune o prefigurare a botezului creștin, prin care neamurile, odinioară moarte, revin la viață” . Astfel văduva se convinge că Ilie este cu adevărat un om al lui Dumnezeu. „Văduva din Sarepta a fost interpretată alegoric în tradița creștină ca reprezentând Biserica, ivită din neamurile văduvite, până la Hristos, de Legea și de Cuvântul lui Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur observă ca apa, untdelemnul, făina și cele două lemne din casa văduvei sunt tocmai adevărata comoară a bisericii noastre. Apă? Aceasta e botezul. Untdelemn? Aceasta este mirungerea. Făină? Aceasta este pâinea euharistică. Două vreascuri? Aceasta este lucrarea crucii.”

Pe parcursul acestei relatări, văduva nu se comportă ca și cum ar fi primit poruncă de la domnul să aibă grijă de Ilie, ea nu pare să știe de așa ceva și e surprinsă de faptul că Ilie îi cere de mâncare. Contextul întâlnirii nu presupune că situația grea în care se află este urmarea secetei, căci apa nu constituie o problemă pentru femeie și e gata să îl servească pe profet, atunci când îi cere. În schimb hrană nu poate oferi pentru că îi lipsește. Situația în care se află se datorează sărăciei, perfect explicabilă la o văduvă și un orfan în vechiul Orient. Tradiția preexistenta relata cum Ilie a intervenit în mod miraculos pentru a salva o femeie, care, din cauza sărăciei, se afla la linia subzistenței și care, dacă Ilie n-ar fi intervenit, ar fi murit de foame împreună cu fiul ei.