Conștiința morală

1. Noțiunea de conștiință morală

Întâi de toate, este important să dăm o definiție a ceea ce înseamnă conștiința morală. Astfel, aceasta se poate defini ca fiind reflexul legii divine în sufletul nostru sau ca fiind cunoașterea valorilor morale, a datoriilor pe care omul trebuie să le îndeplinească și a modului în care el le îndeplinește.

Cu alte cuvinte, conștiința morală reprezintă acel act de manifestare al eului nostru prin care aplicăm la un caz particular concret unul din principiile legii morale. În acest context, trebuie să știm faptul că această aplicare nu se poate face oricum ci prin păarticiparea tuturor puterilor sufletești: rațiunea, sentimentul și voința. Astfel, este necesar să semnalăm faptul că conștiința morală se manifestă în trei momente: faza anterioară faptei, cea deodată cu fapta și cea posterioară faptei.

Așadar, prima fază mai este denumită și conștiința antecedentă. Aceasta presupune faptul că în momentul în care omul se află în preajma săvârșirii unui act, ea emite o judecată de valoare, calificându-l de bun sau de rău, având în consecință rolul de ghid, legislator și sfetnic. Prin urmare, dacă actul este conform legii morale, conștiința îl sfătuiește pe om să îl săvârșească, iar dacă acesta contravine legii enunțate mai sus, ea îi interzice săvârșirea lui.

A doua fază mai poate fi intitulată și conștiința concomitentă. În acest cadru, precizăm că ea, în timpul acțiunii, apreciază fapta omului în lumina comandamentelor legii morale și-i arată felul ei corect sau incorect. Astfel, conștiința este un martor, fără să aibă un rol pasiv, putând exercita și rolurile de stimulent și frână, îndemnând la bine sau contrazicând instictele și pasiunile; în consecință, ea poate aduce o oprire sau o renunțare la săvârșirea acțiunii înainte de totala ei realizare.

A treia fază se mai poate intitula drept conștiința consecventă. În acest context, conștiința devine instanță judecătorească în fața căreia subiectul răspunde de propriile sale acte și de intențiile cu care au fost săvârșite. Referitor la sentințele ei, acestea sunt de achitare sau de condamnare, pronunțarea făcându-se prompt, constând dintr-o notă de laudă sau de blam.

2. Realitatea conștiinței morale

a. Dovezi scripturistice

În primul rând, ne axăm asupra unor texte elucidante din Vechiul Testament. Astfel, în acest cadru de idei, precizăm că cea dintâi lucrare a conștiinței morale se întâlnește la Adam, mustrat pentru călcarea poruncii înaintea lui Dumnezeu:”Am auzit glasul Tău în rai și m-am temut, căci sunt gol, și m-am ascuns”(Fc.3, 10).

În al doilea rând, putem menționa episodul uciderii lui Abel de către Cain, fratele său unde avem de-a face din nou cu o mustrare cruntă a conștiinței:”Și a zis Domnul:ce-ai făcut? Glasul sângelui fratelui tău strigă către mine din pământ. Și acum ești blestemat de pământul care și-a deschis gura sa, ca să primească sângele fratelui tău din mâna ta...”(Fc.4, 10-12).

În al treilea rând, putem evidenția un text specific cărții lui Iov:” Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui: în mijlocul păcii, i se pare că un ucigaș se năpustește asupra lui. El nu mai nădăjduiește să mai iasă din întuneric și își simte capul mereu sub sabie”(Iov 15, 21-22).

Nu în ultimul rând, în cadrul veterotestamentar, se poate remarca și ceea ce afirmă Isus Sirah:”Avuțiile sunt bune, dacă conștiința este liberă de păcate”(isus Sirah 13, 29).

Mai departe, aruncând privirea asupra conținutului Noului Testament, vom vedea că și aici avem de-a face cu exemple de personaje care au trecut prin procesul mustrării de conștiință. Așadar, un episod edificator în acest sens este acela al femeii celeli păcătoase care, conform dispozițiilor legii, trebuia ucisă cu pietre. Însă, Mântuitorul le cere acuzatorilor ca cei care se simt fără de păcat să arunce întâi cu piatra în ea; aceștia, “auzind și mustrați fiind de cuget, ieșeau unul după altul”(In.8,9). T, putem aminti și parabola fiului risipitor(Lc.15, 17-20), dar și pocăința vameșului Zaheu(Lc. 19, 1-10), drept cazuri de mustrare a conștiinței.

Mai mult, dacă facem referință la textele pauline, vom putea vedea numeroase exemplificări cu importanța lucrării conștiinței morale în om. Astfel, Sf. Ap.Pavel sfătuiește pe fiecare om credincios să-și consulte conștiința înainte de a purcede la lucru:”fiecare să fie deplin încredințat în cugetul său”(Rm.14, 5); el pune accentul și pe importanța pregătirii în prealabil pentru primirea Euharistiei:” să se cerceteze omul pe sine și așa să mănânce din pâine și să bea din vin”(1Cor. 11, 28).