Crearea omului si caderea lui Adam in pacat

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest seminar prezinta Crearea omului si caderea lui Adam in pacat.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 17 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Religie

Cuprins

SIGLE ȘI ABREVIERI 3
INTRODUCERE 4
I. CREAREA OMULUI ȘI CĂDEREA ÎN PĂCAT 5
ÎN CONTEXTUL BIBLIC 5
I.1. Cea mai nobilă creatură 5
I.2 Păcatul strămoșesc 7
II. CREAREA OMULUI ȘI CĂDEREA ÎN PĂCAT 10
ÎN PERSPECTIVA IMNOGRAFIEI 10
II.1 Căderea lui Adam în Imnografia Triodului 10
II.2 Duminica Lăsatului Sec de Brânză 12
III. PERSPECTIVA MAGISTERIULUI BISERICII CATOLICE 14
CONCLUZII 16
BIBLIOGRAFIE 17

Extras din document

INTRODUCERE

În textele sale, Sfânta Scriptură vorbește frecvent de o realitate pe care, în mod obișnuit, o numește “păcat”. Acesta este desemnat cu termeni diferiți împrumutați adesea din relațiile interumane: greșeală, nelegiuire, răzvrătire, fărădelege.

Dacă natura păcatului, răutatea și dimensiunile lui au fost revelate progresiv de-a lungul istoriei mântuirii, originea acestuia este plasată de autorul biblic încă de la începutul istoriei umane, în actul de neascultare de Dumnezeu a primilor oameni, act pe care îl numește: păcat originar sau strămoșesc.

Prin acțiune și voință divină, omul fusese înzestrat cu haruri naturale și supranaturale care-l făceau capabil să participe la viața divină. Această realitate este indicată prin faptul că bărbatul este creat în afara paradisului terestru și transportat aici de Dumnezeu fără concursul acestuia. După păcat, omul pierde darurile naturale și supranaturale, harul sfințeniei originare și harul înfierii, realitate exprimată prin expulzarea lui din Eden. Alungarea fără nici o posibilitate de întoarcere este simbolizată de heruvimii așezați la poarta Edenului cu săbii de foc. Inițiativa și responsabilitatea greșelii îi aparține. De aceea, excluderea din Eden ratifică voința omului de a sta departe de Dumnezeu. Dar acum el se regăsește gol și singur, într-un pământ ce i-a devenit ostil. Nu mai are acces la pomul vieții, semn că a pierdut nemurirea la care fusese destinat (3,22). Pentru el nu mai există altă perspectivă decât moartea, concepută ca o consecință a păcatului său, și care își face astfel intrarea în istoria omenirii.

Se va urmări în cele ce urmează evenimentul atât din punct de vedere biblic dar și din punct de vedere imnografic.

I. CREAREA OMULUI ȘI CĂDEREA ÎN PĂCAT

ÎN CONTEXTUL BIBLIC

Facerea este prima dintre cele cinci cărți ale lui Moise (Pentateuh). Evreii o numesc Bereșit , după primul cuvânt al cărții. ”Septuaginta” numește cartea Genesis (origine, naștere), după conținut. ”Vulgata” redă ambele denumiri: Liber Beresith id est Genesis . Cartea Facerii pune în lumiă momentul creării cerului și a pământului, a întregii lumi, a neamului omenesc și dezvăluie scopul creației și anume îndumnezeirea omului și a lumii în vederea unei veșnice comuniuni cu Creatorul.

Este clar că un rol important în revelația prezentată de Pentateuh l-a avut Moise ca legiuitor și ca intermediar între Dumnezeu și poporul evreu. Pe lângă rolul determinant al lui Moise, trebuie să se țină cont și de cele patru tradiții, care au un rol important în redactarea Genezei. Aceste tradiții s-au cristalizat în formă scrisă în secolele X-V î.Hr.

Evenimentul creării omului și căderea lui în pacat este surprins de tradiția iahvistă, care este și izvorul cel mai vechi și mai extins din Geneză. A fost scris în Iudeea, probabil la Ierusalim, în timpul regelui Solomon. Este numită „tradiția iahvistă” întrucât pentru desemnarea lui Dumnezeu folosește cuvântul „Iahve”. Textul are un stiv viu și colorat și dă un răspuns profund marilor probleme ale omului folosindu-se de multe imagini.

I.1. Cea mai nobilă creatură

După creearea cerului și a pământului Dumnezeu instituie odihna în ziua a șaptea, dând un exemplu ce va trebui urmat de om. În ziua a șaptea Dumnezeu nu se mai arată în ipostaza de Creator, ci ca Proniator, purtând de grijă celor create, nefiind, așadar, lipsit de anume lucrare. (cf. In 5, 17). Se poate observa că omul a fost creat la sfârșitul zilei a șasea, urmând ca în ziua a șaptea să participle la odihna lui Dumnezeu. Însă omul pierde această odihnă. Prin urmare omul este chemat la odihnă ca unul care a pierdut-o, odihnă ce se va împlini în ziua a opta, ziua Învierii Domnului. Chiar inaugurată fiind, această zi începe pentru fiecare om în parte doar odată cu mutarea veșnică la Hristos.

Fisiere in arhiva (1):

  • Crearea omului si caderea lui Adam in pacat.docx

Bibliografie

I. SURSE GENERALE
Biblia sau Sfânta Scriptură, trad. Eduard Patrașcu, Sapientia, Iași, 2013.
Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 2015.
II. DOCUMENTE MAGISTERIALE
Arhiepisopia Romano-Catolică de București, Catehismul Bisericii Catolice, Ediția a III-a, 2003.
Conciliul Ecumenic Vatican II. Constituții, decrete, declarații, trad. Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București, Organizația Catolică Internațională de Ajutorare „Kirche in Not”, Nyíregyhîza, 1990.
III. STUDII DE SPECIALITATE
BĂDILIȚĂ, Cristian, Septuaginta, Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronomul, Vol. I, Polirom, Iași 2004.
BROWN, Raymond E., Fitzmyer Joseph A., Murphy Roland E., Introducere și comentariu la Sfânta Scriptură, Pentateuhul, Vol. II, Traducere Groșan Dumitru, Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș 2007.
HARL, Marguerite, Glas de Laudă, Cântările biblice din rugăciunea liturgică, Scriptură, Tradiție, Liturghie, Vol. I, Traducere Munteanu Ștefan, Doxologia, Iași 2016.
LOSSKY, Nicolas, Teologia muzicii liturgice, o perspectivă ortodoxă, Liturgica 10, Traducere Login Cezar, Editura Renașterea, Cluj-Napoca 2013.
MAKARIOS, Simonopetritul, Triodul explicat, Mistagogia timpului liturgic, Liturgica, Traducere Ică I. Ioan, Editura Deisis, Sibiu 2000.
ORIGEN, Omilii, comentarii și adnotări la Geneză, Ediție bilingvă, Traducere Muraru Adrian, Polirom, Iași 2006.
SESCU, Petru, Introducere în Sfânta Scriptură, Studii biblice I, Ediția a II-a, Sapientia, Iași 2006.
USCA, Ioan Sorin, Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți, Facerea, Vol. I, Editura Christiana, București 2002.