Eu, Cel de Dincolo de Mine

De două ori învinge cel ce pe el însuşi se învinge !

1. PERSONALITATEA

Eu.Cine sunt eu? Un punct minuscul în această lume, ca o stea printre milioane de alte stele. Dar totuşi fiecare are viaţa lui. Pe cât de mică, pe atât de semnificativă.

Am dorit să încep referatul meu cu această idee întâlnită într-o poveste de viaţă, considerând că este foarte reprezentativă pentru fiecare.

Omul a fost înţeles nu numai ca ‘animal social’ – idee aristotelică ce şi a găsit mulţi adepţi, dar şi destui contestatari – ci mai ales ca ‘animal raţional’, gândirea şi conştiinţa de sine fiind considerate drept atributele definitorii ale umanităţii şi elemente esenţiale de ase¬mănare între om şi Dumnezeu. La începutul lucrării doresc să prezint din punct de vedere psihologic ce înseamnă personalitatea şi să prezint pe scurt tipurile de personalitate existente.

În "Dicţionar de Psihologie" de Norbert Sillamy personalitatea este definită astfel: “(.) element stabil al conduitei unei persoane; ceea ce o caracterizează şi o diferenţiază de o altă persoană.”

Pentru sociologie personalitatea este “expresia socioculturală a individualităţii umane.”

Între nenumăratele definiţii ale personalităţii, G. W. Allport dă propria definiţie în lucrarea “Structura şi dezvoltarea personalităţii", încercând cum spune “(.) nu să definim obiectul în funcţie de metodele noastre imperfecte".

“PERSONALITATEA este organizarea dinamică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină gândirea şi comportamentul său caracteristic."

“Problema centrală a psihologiei este organizarea mentală (formarea structurilor sau ierarhiilor de idei şi deprinderi, care ghidează în mod dinamic activitatea). Integrarea şi alte procese organizaţionale sunt necesare pentru a explica dezvoltarea şi structura personalităţii.(.) Termenul implică şi procesul reciproc de dezorganizare, mai ales la acele personalităţi anormale care sunt marcate de o dezintegrare progresivă”.

“Acest termen ne aminteşte că personalitatea nu este nici exclusiv mentală, nici exclusiv nervoasă. Organizarea sa atrage după sine funcţionarea atât a “spiritului”, cât si a “trupului” într-o unitate inextricabilă.”

1.1 TIPURI DE PERSONALIATATE:

• PASIONAŢII - ambiţioşi care realizează tensiune extremă a întregii personalităţi; activitate concentrată pentru un scop unic; dominatori, apţi pentru a conduce. Ştiu să-şi stăpânească şi să utilizeze violenţa. Serviabili, onorabili, iubesc societatea. Având simţ profund al grandorii, Ştiu să-şi reducă nevoile organice, merg uneori până la ascetism.

Valoare dominantă: opera de înfăptuit.

• COLERICII - generoşi, cordiali, plini de vitalitate, şi exuberanţă, optimişti; în general excitabili, adesea fără gust şi măsură. Activitatea lor e intensă, febrilă, şi multiplă. Se interesează de politică, iubesc poporul, cred în progres, sunt revoluţionari. Dotaţi cu aptitudini oratorice, plini de impetuozitate, antrenează oamenii.

Valoare dominantă: acţiunea.

• SENTIMENTALII - ambiţioşi ce rămân mereu în stadiul de aspiraţie. Meditativi, introvertiţi, schizotimi. Adesea melancolici şi nemulţumiţi de ei înşişi; timizi, vulnerabili, scrupuloşi; îşi alimentează viaţa interioară prin ruminaţia trecutului. Nu ştiu prea bine să intre în relaţii cu oamenii, şi cad uşor în mizantropie. Neabili, se resemnează dinainte cu ceea ce puteau totuşi să evite. Individualişti, au un sentiment viu al naturii.

Valoare dominantă: intimitatea.

• NERVOŞII - cu dispoziţie variabilă vor să epateze şi să atragă atenţia. Indiferenţi la obiectivitate, simt nevoia de a înfrumuseţa realitatea (ajungând de la minciună la ficţiune poetică). Au un gust pronunţat bizar, oribil, macabru. Muncesc neregulat şi numai ce le place. Au nevoie de excitaţii pentru a se smulge inactivităţii şi plictiselii. Inconstanţi în afecţiunile lor: repede seduşi, repede consolaţi.