Extras din seminar
INTRODUCERE
Imnul Heruvic, sau poate mai bine zis puntea care leagă Liturghia cerească (“îngerească”) și Liturghia Euharistică a Bisericii pământești, aceasta este cântarea care la propriu declanșează un moment unic și destul de încordat din cadrul dumnezeieștii Liturghii - Intrarea Mare cu cinstitele Daruri. Heruvicul, spune Sfântul Gherman Arhiepiscopul Constantinopolului, arată prin mergerea înainte a diaconilor și prin mersul cu ripidele , adică prin istoria reprezentărilor Serafimilor, intrarea tuturor sfinților și drepților, care intră împreună cu Cel care este Sfântul Sfinților înaintea Puterilor heruvimice și a oștilor îngerilor și a cetelor netrupești și a rangurilor nematerialnice. Această cântare ne îndeamnă pe toți ca, de aici și până la finalul Liturghiei să avem mintea mai atentă, lăsând deoparte toate grijile, zbuciumul interior, gândurile care ne copleșesc, pregătindu-ne de a-L primi pe Împăratul cel Mare, prin Sfânta Împărtășanie. Momentul Heruvicului se creionează într-o atmosferă atât de tensionată, o atmosferă de pregătire riguroasă de întâlnirea cu Hristos. Acum Hristos Se va arăta ca cel ce merge spre Jertfă mântuitoare, ba chiar ca cel Jertfit ce merge spre îngropare și Înviere și pentru fapta aceasta a Domnului Hristos este lăudată Sfînta Treime, atât de heruvimi cât și de poporul credincios ce-i închipuiește.
E bine de știut că acest imn nu apare în starea embrioră a Sfintei Liturghii, ci într-o perioadă de maximă maturizare a acesteia. Aflăm dintr-un comentariu al lui Teodor de Mopsuestia că în timpul lui aducerea darurilor se făcea în tăcere. Codexul Sinai (sec X) atestă un psalm care era cântat înainte de Intararea Mare, acesta fiind Psalmul 23, 7: “Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei.” În cercetarea sa privitoare la Intrarea cea Mare, Robert Taft se referă la faptul că Psalmul 23 (LXX), mai cu seamă versetul 7, este atestat și altfel ca imn de intrare. Faptul că în Bizanț Psalmul 23 (LXX) a fost cântat în legătură cu Heruvicul, Robert Taft îl deduce mai ales din comparația cu Liturghia armeană foarte puternic marcată de cea bizantină, amprentă pe care a primit-o mai ales în secolul VIII. Același autor ne explică foarte limpede faptul că versiunea actuală a Heruvicului își are rădăcini adânci în scrierile Sfinților Părinți dovedind astfel idea potrivită căreia ierarhia pământească închipuie ierarhia cerească, e o idee marcată de gândirea Sfântului Dionisie Areopagitul, de asemenea R. Taft ne confirm că imnul Heruvic este introdus în Dumnezeiasca Liturghie în al noulea an de domnie al împăratului Iustin al II-lea, adică în anul 573 sau 574.
Bibliografie
În epilogul Codexului Barberini nr. 366 (77), precum și în Codul de reguli a Marii Biserici din Constantinopol, remarcăm faptul că în Joia din Săptămâna Pătimirilor Domnului Hristos
Preview document
Conținut arhivă zip
- Exegeza imnografica la imnul heruvic din Joia Mare.docx