Familia hindusă

Familia hindusă

Familia hindusă este o microsocietate in care se reflectă, la o scara redusă, organizarea regatului cosmic.Există o sentinţă, invocată in diverse fabule si despre dharma, care spune: ”Lumea este familia mea”.

Familia hindusă tradiţională se prezintă in primul rând ca o instituţie eminamente religioasă cu o structură ce poate fi evaluată ca exotica in comparaţie cu familia occidentală si cu roluri ale membrilor săi care unui ne-hindus îi pot părea injuste.

Familia nu este doar: “celula de bază a societaţii”,in cadrul acesteia se îndeplinesc aspect importante din viaţa hinduşilor:venerarea stramoşilor,naşterea unui fiu.Familia slujeşte zeilor,înţelepţilor,strămoşilor,oamenilor.

În Cartea Legii lui Manu se prezintă cinci datorii care trebuie respectate in cadrul familiei:”Pentru ispaşirea păcatelor facute cu aceste lucruri pomenite pe rând,maharşii au aşezat cinci mari sacrificii care trebuie aduse zilnic de stapanii de casă”;

Învaţarea Sfintelor Scrieri constituie adorarea Vedei libaţiunea de apa este jertfa manilor,untul topit turnat pe foc este sacrificiul zeilor,orezul sau orice alt aliment dat făpturilor este ofranda spiritelor,implinirea datoriilor de ospitalitate este ofranda oamenilor.

Sfinţii,manii,yeii,spiritele si oaspeţii cer capilor de familie jertfele prescrise.

Prin aceste 5 obligaţii pe care le are de îndeplinit, familia devine o instituţie extreme de important in ordinea social, dar şi pentru toate formele de viaţă:de deasupra, din jur şi de dedesubt.În îndeplinirea acestor îndatoriri sta puterea şi solidaritatea, familiei, iar celui care le neglijează îi vor fi socotite ca o periclitare a ordinii cosmic, ca o nesocotire a zeilor, stramoşilor, spiritelor oamenilor, iar într-o viaţă viitoare va trebui să răspundă pentru toate.

Căsătoria

Sacralitatea familiei hinduse şi continuitatea acesteia de-a lungul mileniilor sunt conferite de căsătorie şi de naşterea de fii.Dar căsătoria, dincolo de faptul că legitimează şi face unirea celor doi tineri sfantă si de nedesparţit, leagă cele două familii-cea a mirelui şi cea a miresei-cu o legătură la fel de puternică precum cea de sânge.Astfel, realizarea unei căsătorii nu îi implică doar pe miri, ci întreaga familie unita, cel mai frecvent respectarea tradiţiilor şi interesul comun fiind cele care primeaza.

Familia hindusă este o fiinţa colectivă condusă de pater familias, care este deopotriva guru, cel mai in vârstă bărbat, omul de bază şi ghidul familiei.Manu zice că: Stăpânul de casă să facă cu ajutorul focului nupţial, potrivit orânduielii, ofrandele casnice de seară si de dimineaţa, cele cinci mari sacrificii care trebuie împlinite cu acest foc şi fierberea zilnică a alimentelor.

Capul de familie are cinci locuri sau instrumente care pot pricinui moartea micilor animale si anume:vatra, piatra râşniţii, matura, piuliţa şi plugul, ulciorul de apă.Servindu-se de ele, este întinat de păcat.

Pentru ispaşirea păcatelor făcute cu aceste lucruri pomenite pe rând, maharşii au aşezat cinci mari sacrificii (maha-iaginas) care trebuie aduse yilnic de stăpânii de casă.

Stăpânul de casă să fie punctual de citirea Scrierilor Sfinte şi în aducerea ofrandei zeilor, caci, daca împlineşte cu punctualitate această ofrandă, susţine această lume.

Ajutorul primit de ceilalţi oameni de la stăpânul casei este comparat cu aerul care intreţine viaţa.

Atunci când are un oaspete capul familiei trebuie să-i ofere acestuia un scaun, apă ca să-şi spele picioarele şi hrană pe care a pregătit-o cum nu se poate mai bine.

Un stăpân de casă nu trebuie să refuze, seara, ospitalitatea aceluia pe care i-l aduce apusul soarelui.

Pater familias nu trebuie să mănânce niciun fel de mâncare din care să nu dea si oaspetelui.A da toată cinstea celui pe care-l primeşti este mijlocul de a dobândi bogăţii, glorie, viaţă lungă şi paradisul.

Fiul cel mare este al doilea personaj important al familiei, deoarece există anumite rituri pe care doar el le poate săvârşi.Prin urmare el va fi privilegiat în mai multe privinţe-cazul casatoriei-fraţii mai mici nu se pot însura înaintea lui şi nici nu pot accede prin căsătorie la un nivel ierarhic superior acestuia şi al moştenirii.El moşteneşte bunurile părintelui său, înţelegând aici mai ales îndatoririle vedice care îl transformă in bărbat şi de care se poate dispensa în urma naşterii unui fiu.

Când îşi alege soţia, tânarul trebuie să se ferească de următoarele zece categorii de familii, chiar dacă s-ar bucura de multa vază şi ar fi bogate în vaci, capre, oi, ogoare şi seminţe.