Increștinarea sutașului Corneliu

Cartea Faptele Apostolior

Dupa cum se cuvine unei opera in mod serios gandite si elaborate, cartea Faptele Apostolilor prezinta o structura narativa si o articulare a partilor care o alcatuiesc bine proportionate. Exegetii care au studiat asupra acestui fapt, propun cititorului o schema a cartii elaborate.

Faptele Apostolilor este ultima carte istorica din canonul Noului Testament, in care se descrie infiintarea Bisericii crestine, primele inceputuri ale crestinismului si raspandirea lui in lume. Este expusa istoria raspandirii crestinismului prin cei mai insemnati Apostoli ai Mantuitorului Iisus Hristos.

Autorul cartii este Evanghelistul Luca, care foloseste istoria in functie de mesajul teologic pe care vrea sa-l transmita. Cartea Faptelor este in primul rand o opera teologica, care insa, are si o reala valoare istorica. Pentru el, istoria se desfasoara sub calauzirea lui Dumnezeu, ceea ce o face sa fie o istorie a mantuirii. Daca cele patru Evanghelii stau sub umbra geniului literar istoric, iata ca si aceasta carte ni se prezinta ca o monografie istorica, pentru ca istoriseste intamplarile unei comunitati.

Autorul este de origine pagana si de cultura greaca, de aici si motivul pentru care isi indreapta scriirile catre comunitatile de crestine proveniti dintre paganii convertiti. Traditia Bisericeasca de-a lungul anilor a dat un nume autorului: Luca << medical cel iubit>> sau <<insotitorul Sfantului Apostol Pavel>> ( FA 24; Col. 4,16 ; 2 Tim. 4,11). Isi merita amandoua numele, chiar daca este contestat de multi exegeti. Este insotitorul Sfantului Pavel in cea de a doua calatorie minisonara, insotindu-l de la Macedonia la Filipi (FA 16,10-17) ; apoi nu mai apare decat la finalul celei de a treia calatorie misionara de la Macedonia la Troa, pana la Ierusalim (FA 27, 1-28, 16). Reapare in compania lui Pavel si in ultima sa calatorie la Roma. Daca nu a fost martor ocular a Mantuitorului, a fost , in mare parte , al slujirii lui Pavel; ceea ce si explica marea admiratie pentru acest personaj, protagonistul celei de a doua jumatati a Faptelor.

Numele de medic este transmis de crestini din antichitate. Luca <<doctorul ce iubit>> ( ό ίατρός ὁ ἀγαπετὀς ) nu-si trage numele din trasaturile sale, exprimate prin cele doua carti, ci se deduce din vocabularul medical specific operei sale, fata de ceilalti doi sinoptici. Nu exista nici un motiv in cadrul operei lucane care sa ne faca sa negam lui Luca profesia de medic. In intarirea celor spuse, un <<prolog grec>>, din secolul al II-lea, ne spune ca Sfantul Luca era sirian, din Antiohia, medic de profesie, ucenic al Apostolilor si apoi al Sf. Pavel, nu s-a casatorit, nu a avut copii si a murit in Beotia, plin de Duh Sfant la 84 de ani.

Autorul nu a fost un martor ocular al slujirii lui Hristos, deoarece el insusi marturiseste in Evanghelie ca si-a ales sursele sale documentare din traditia <<martorilor oculari>> (Lc. 1,2). Stim ca nu este de origine palestiniana. Chiar daca a vizitat Palestina, evita sa vorbeasca despre problemele iudaice si reuseste sa se transpuna mediul palestinian in cel elenistic (Lc. 6, 46-49). De asemenea cunoaste foarte bine comunitatea crestina din Antiohia ( FA. 11, 19-30; 13, 1-3; 14, 21-28; 15, 1-5. 30-35 ; 18,22). Observam ca este o persoana culta , un scriitor de valoare, care cunoaste traditiile literare ale Vechiului Testament, dar si tehniciile literare elenistice. De asemenea cunoaste foarte bine comunitatea crestina din Antiohia ( FA. 11, 19-30; 13, 1-3; 14, 21-28; 15, 1-5. 30-35 ; 18,22).

Trebuie de stiut ca Sfantul Luca nu se prezinta doar ca un simplu arhivist sau compilator de documente, ci un istoric care reconstituie si interpreteaza faptele trecutului pentru ale aplica unei situatii prezente. El urmeaza intru totul tipicul tratatului ,, Despre cum trebuie sa se scrie istoria”, scrisa de Lucian de Samosata cateva decenii dupa moartea autorului, si anume: “ <<Istoricul sa abordeze toate argumentele, sa o faca intr-un mod clar si sa nu fie greoi>>”. De asemenea el nu se fereste sa foloseasca si structura literara si narativa a operei sale tehnice istorice si retorice cum ar fi: sumarele sau rezumatele narative, episoadele, cuvantarile, tehnicile comune mediului cultural unde traieste, dupa cum rezulta din lectura atenta a cartii Faptele Apostolior.

Scopul cartii <<Faptele Apostolilor>> este controversat, fiind strans legata de cea a geniului literar. Se vorbeste despre un scop al reconcilierii, sustinut de F. C. Bauer in sec. al XIX-lea: ,,Luca a cautat,sa faca o sinteza catolica, intre teza lui Petru (pro-iudaism) si cea a lui Pavel (opozitia fata de lege); el a vrut sa reconcilieze fractiunile din Biserica prezentand pe Petru si Pavel ca pe doi eroi ai credintei”. Scopul apologetic propune doua teze care au in centru preocuparile lucane: -1- cartea a fost scrisa pentru a convinge Roma sa recunoasca crestinismul ca religie oficiala; -2- sa faca o apologie Romei in fata crestinilor si sa ii invite pe acestia sa fie buni cetateni. Se mai cunosc si alte scopuri: reactia fata de Gnosticism (C.H. Talbert); apararea Sfantului Pavel fata de iudei sau de iudeo-crestini; integrarea iudaizantilor in Biserica; de ai convinge pe pagani sa nu ii persecute pe crestini si de a-i invata sa se converteasca. Citind Faptele Apostolilor atribuim cu prioritate urmatoarele doua scopuri: -1- scop pastoral indicat in Luca 1,4; -2- un scop misionar indicat in Faptele Apostolilor, in care prezinta marile etape al extinderii credintei si deschiderea fata de pagani. Ne putem gandi de asemenea ca prin opera sa Sfantul Luca vrea sa intampine o eventuala ,, criza de identitate” care se contureaza in cadrul comunitatii sale pagano-crestine, punand la indoiala valoarea credintei sale si care isi avea radacinile in iudaism