Nirvana - Absolutul sau Nimicul Absolut

Semnificația cuvântului Nirvana

Nirvana nu este nici un paradis, nici o lume cerească, exceptând desigur aria foarte bogată a credințelor populare, în care pot fi întâlnite și astfel de imagini. Învățătura budistă afirmă că, prin urmarea drumului prescris de Buddha, omul se poate elibera de barierele înguste ale existenței și poate ajunge la realizarea înțelepciunii supreme. Dobândirea unei astfel de iluminări (bodhi) este identică cu Nirvana căzută, actuală.

Foarte general, deci, această Nirvana constă în înlăturarea neștiinței anihilată prin iluminare și desăvârșire; semnifică, practic, acea stare ce nu converge cu realitatea și, tocmai de aceea, duce la dezarmonie, la suferință. Fiindcă tot ce diferă de adevărata realitate și este socotit ca fiind substanțial și fundamental, constituie rădăcina și izvorul suferinței.

Cu privire la etimologia cuvântului „Nirvana”, cei mai mulți cercetători propun două variante:

a. Dupa unii ar deriva din etimonul „va”, „vayati” (pali-nibbati), care înseamnă „a adia”, a „sufla” și atunci ar avea sensul „fără adiere”, „fără vânt”, „nemișcatul”, sau așa cum opiniază J. P. Schnetzler, „a înceta de a mai sufla, „a se stinge”, de unde sensul literar de „stingere”. Cea mai cunoscută traducere a sanscritului „va” este „a sufla”, care combinat cu „nir” înseamnă „lipsă”, „pierdere”, „încetare, „stingere”. Mulți cercetători afirmă că „a sufla” poate însemna „a respira” și „cine respiră, desigur mai puțin decât cel cufundat într-o profundă meditație?” se întreba justificat H.J. Greschat.

Se poate spune că în sensul de „a sufla” sau „a împrăștia”, acel „va” reliefează că cel desăvârșit se apropie de descompunerea sa. El ar mai putea însemna și „încetarea” sau „stingerea” faptelor rele, a factorilor existențiali, a celor trei surse păgubitoare (poftă, ură, iluzie), a celor trei caracteristici ale existenței, respectiv non-eul, transformarea și suferința.

b. A doua variantă o constituie etimonul „vr”, „vattati” (pali-nibbuto). În acest caz prefixul „ni” nu mai are sensul de „nir” (fără), ci un sens activ, de „(in) jos”. „Ni-vrta” (pali-nibbuta) ar însemna „a acoperi în jos”, „a arunca în jos”, adică „a stinge” în special focul, deci stingerea unui combustibil, sau a nu mai arde.

Acest lucru indică foarte clar cât de deosebit înțelegeau indienii din timpurile vechi „stingerea unei lumini”. Pentru ei flacăra stinsă nu era distrusă, nimicită, desființată, ci una transformată, flacăra vizibilă devenea una invizibilă. De aceea, budiștii spun, într-adevăr „stingerea” (niroddha), dar se gândesc întotdeauna la rezultatul acestei „stingeri”, la liniștea și indiferența veșnică. Nirvana este înțeleasă adeseori ca „stingerea” focului instinctelor și înseamnă că cel desăvârșit a devenit, chiar în timpul vieții, indiferent și „stins”, a încetat să mai existe.

În apus, termenul „Nirvana” a fost tradus curent prin „a muri”, respectiv „a muri în mijlocul focului celor trei păcate capitale (plăcerea senzuală, voința rea și iluzia)”. Astfel tradus, cuvântul „Nirvana” facilitează apariția unei impresii eronate, în sensul că Nirvana eshatologică este o distrugere sau non existență, interpretare cu care numeroși învățați budiști nu sunt de acord. Ei arată că „budismul a respins categoric aspirația după stingere în sensul de anihilare sau non existență (vibbava-tanha). Budiștii nu caută dupa încetare și stingere, ci după eternitate și nemurire. Cel ce a atins Nirvana nu mai este afectat nici de viață, nici de moarte. Nirvana este un fel de moarte, dar, ca orice moarte, o renaștere la altceva decât ceea ce era înainte. Pari, în parinirvana, adaugă numai valoare supremă noțiunii de extincție. Spunem „un fel de moarte”, căci cuvântul Nirvana se poate spune despre lucrurile încă trăitoare. Budhisattwa este „stins” când devine Buddha.