Extras din seminar

Dupa ce noul crestin a fost incorporate Bisericii, adica Trupului lui Hristos prin Taina Sfanta Botez, ca impreuna- moartea si impreuna- inviere cu/ in Hristoseste necesar ca neofitul sa-si puna in lucrare noile puteri primate spre savarsirea actelor de virtute prin care sporeste necontenit in viata sacramental- liturgica a Bisericii. Acest lucru se savarseste in special prin lucrarea Sfantului Duh, persoana care distinge vocatia fiecarui credincios in spatiul ecclesial.Astfel, legatura dintre Botez si Mirungere este interioara, fiindu-si complementare si interconditionandu-se. Taina Mirungerii implineste evenimentul baptismal fiind, intr-adever, o cinzecime personala in viata noului membru al Biseriicii lui Hristos.

“Mirungerea este pecetea darului Duhului Sfant, prin care suntem intariti in harul pe care l-am primit prin Botez. Este cea care confera darurule Sfantul Duh si ca atare este socotita Taina persoanei prin excelenta. In timp ce Botezul este Taina unitatii in Hristos, caci El ne aduna pe toti in Trupul Sau mistic, constituit de Biserica, Mirungerea, care face sa incolteasca darurile individuale, este Taina care initiaza diversitatea vocatiilor noastre individuale intru Duhul Sfant. Mirungerea intemeiaza, deci,in Sfantul Duh, existenta persoanei si constituie inceputul Sfintirii noastre” Biserica Ortodoxa a vazut relatia foarte stransa intre Botez si Mirungere si nu a separate administrarea lor, precum procedeaza Biserica Romano-Catolica. Lucrarea Sfantului Duh este nedespartita de cea a lui Hristos si viceversa. Desigur, este necesar ca acolo unde se odihneste Duhul sa nu existe nici o sppurcaciune, nici o uratenie morala. Curatirea se face, asadar , prin baia Botezului, renasterea cea adevarata a omului vechi, mai degraba moartea lui reala, dar tainica, prin participarea sacramentala la moartea si invierea lui Hristos prin care nealtoim ca o mladita tanara si firava, pe tulpina vietii Sale umaneumplute de prezenta pnevmatica, Mirungerea consacra astfel apartenenta noastra la Duhul lui Hristos pe care El L-a primit Botezul Lui in apa Iordanului sip e care L-a varsat din belsug dupa slavita Sa inviere, la cinzecime. In acest sens, vorbeste Sfantul Ap. Pavel de infierea noastra in Duhul lui Fiul ca sa devenim fii iubiti ai Tatalui ceresc, nu dupa fiinta, ci dupa Har (Rom. 8, 9-11; Gal. 4, 6-7).

Darurile Duhul Sfant, oferite noului membru infiat, ii sunt necesare in viata datorita slabiciunii firii umane in urma pacatului. Propriu-zis, prin Botez se sterge pacatul stramosesc, dar raman consecintele sale, adica efectele sau patimile ireprosabile. Acestea nu sunt in ele insele pacate, dar, ca slabiciuni ale firii, favorizeaza producerea cu usurinta a pacatului. In intreaga lupata ascetica si duhovniceasca a crestinului se cere sinergie, deci si un efort liber din partea lui. Tocmai din acest motiv, darurile Sfantului Duh sunt indispensabile, caci ele intaresc vointa, insufletesc si dau tarie spirituala celui care “sa imbracat in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate din Sfintenia adevarului”(Ef.4, 24). Ele se ofera gratuity, deoarece Dumnezeu ca tot omul sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa ajunga (1 Tim 2, 4), si intrucat fara ajutorul Lui nimeni nu ar putea savarsi binele (In 15, 5) dealtminteri, darurile Duhului Sfant se dau credinciosului si pentru a actualize potentele sau virtualitatile care sunt sadite din momentul Botezului, dar care asteapta consimtirea vointei. Sfantul Marcu Ascetul afirma ca Harul Botezului se pune in lucrare doar atunci cand si omul binevoieste liber: “ Drept aceea, o, omule, care ai fost botezat in Hristos, da numai lucrarea pentru care ai luat puterea sit e pregateste ca sa primesti aratarea celui ce locuieste intru tine”. Ca atare , se vor odihni peste cel infiat in fiul duhurile sau darurile care sau pogorat si peste Mantuitorul: duhul intelepciunii, duhul intelegerii, duhul sfatului, duhul tariei, duhul cunostintei, duhul bunei-credinte, duhul temerii de Dumnezeu (Is. 11, 2-3).

Materia prin care se efectueaza aceasta Taina este Sfantul si Marele Mir sfintit in Joia Mare de catre membrii Sfantului Sinod al unei Biserici autocefale sau autonome. Sfintirea Mirului este o ierurgie dar Mirungerea este o Taina. Duhul Sfant lucreaza printr-o materie deoarece insasi material este un mediu capabil sa se faca organ al transparentei spirituale, deci al puterii lui Dumnezeu. Sfantul Mir este un rezultat dintre combinarea si amestecarea a 38 de aromate si mirodenii preparat dupa o randuiala proprie cu un ritual aparte. De aceea pregatirea Mirului nu are loc anual, ci la un interval de cativa ani, cand se epuizeama Mirul ramas si nevoile pastorale solicita protopopiatelor sa li se acorde din nou material Sfantului Mir. Parfumul si mirosul pre placut al Sfantului Mir (as indrazni sa spun ca nu exist ape lume un alt miros mai placut decat al acestuia) reprezinta felurimea si multitudinea darurilor sau lucrarilor unuia si aceluiasi duh, care lucreaza totul in toate, fara impartire si fara deosebire (cf. 1 Cor. 12, 4-11). Daca Mirul al materie al Tainei raspandeste un asemenea un asemenea miros dumnezeiesc, cu cat mai mult inmiresmeaza virtutea toata lumea? Deoarece, dupa un mare parinte al Bisericii nimic nu poate echivala virtutea dumnezeiasca. Negresit, eficacitatea Tainei nu depinde de vrednicia savarsitorului, pentru ca autorul adevaratal tuturor Tainelor este insusi Hristos, Capul Bisericii. Totusi aceasta nu inseamna insa ca sacerdotal trebuie sa fie indiferent in ceea ce are desavarsit.