Extras din seminar

Fapte 2, 1-11:

„1. Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.

2. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

3. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei.

4. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.

5. Și erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbați cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer.

6. Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în limba sa.

7. Și erau uimiți toți și se minunau zicând: Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni?

8. Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?

9. Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia,

10. În Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și prozeliți,

11. Cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!”

CINCIZECIME

„Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc” (Fapte 2, 1)

Astăzi, iubiții mei, astăzi este praznicul Cincizecimii. Cincizecime! Un mare praznic, pe care-l prăznuiesc creștinii din toată lumea. O Cincizecime însă prăznuiau și evreii. Dar cât de mult se deosebește o Cincizecime de alta, Cincizecimea noastră de Cincizecimea evreilor! Se deosebește precum soarele de o stea de noapte, precum omul de umbra lui. O umbră este Cincizecimea evreilor. O umbră, care arată realitatea. Iar realitatea este Cincizecimea pe care o prăznuiesc astăzi creștinii.

Dar să vedem în puține cuvinte ce este Cincizecimea evreilor și ce este Cincizecimea creștinilor.

- * *

Cincizecimea la evrei a fost instituită ca ei să-și amintească de un mare eveniment ce a avut loc în istoria Vechiului Testament. Toți știm din școala primară că evreii erau robi la egipteni. Robia lor era înfricoșătoare. Trăiau în colibe. Lucrau de dimineață până seara. Cărau pietre, ardeau cărămizi, construiau palatele și mormintele stăpânilor lor. Nici un răgaz de odihnă. Copiii de parte bărbătească, pe care îi nășteau, trebuia ca imediat ce se nășteau să fie aruncați în râul Nil. Scopul egiptenilor era exterminarea seminției evreilor. Pentru că dacă într-un popor nu se nasc copii sau când se nasc îi iau vrăjmașii și îi ucid, poporul acela se va stinge și va dispare de pe harta politică. Către dispariție se îndrepta și poporul evreilor. Dar Dumnezeu S-a milostivit și le-a trimis un foarte mare și vrednic conducător, pe Moise. Acesta a eliberat poporul lui Dumnezeu din sclavia egiptenilor. Evreii, după 400 de ani, priveau libertatea. Toți, bărbați, femei și copii pleacă din Egipt. Pornesc la o mare călătorie. Se întorc în patria lor, Palestina. Multe au suferit la întoarcere până a ajunge în iubita patrie. Toate acestea le istorisește o carte a Vechiului Testament care se numește Exod sau Ieșire. Vă recomand să o citiți. Vă veți folosi foarte mult. Cumpărați Vechiul Testament, care acum a fost tradus într-o limbă simplă.

Unul din primele evenimente care au avut loc în timpul întoarcerii evreilor în patria lor, a fost și acesta. La cincizeci de zile după plecarea evreilor din Egipt, pe vârful unui munte - Sinai, Dumnezeu a dat credinciosului Său rob Moise cele 10 porunci, Decalogul. Predarea Decalogului a fost un eveniment important, nu doar pentru poporul evreu, ci și pentru întreaga lume. În întuneric s-a arătat o stea, a strălucit o lumină, care a arătat pe ce cale trebuie să meargă oamenii, dacă vor să trăiască cu dreptate, cu bună înțelegere și iubire.

Acest eveniment al predării Decalogului îl prăznuiesc evreii în ziua Cincizecimii. Dar alături de acest eveniment evreii prăznuiesc și un alt eveniment, ce are loc în fiecare an. Este vorba despre seceriș. Secerișul coincide cu praznicul Cincizecimii. Semănăturile de grâu s-au îngălbenit deja, iar evreii, secerându-și ogoarele, culeg primele spice, le treieră, macină grâul, iar din această făină nouă fac pâini curate și le oferă pe Jertfelnic. Astfel își manifestă mulțumirea lor înaintea lui Dumnezeu; pentru că fără binecuvântarea Lui, fără soare, fără ploaie și vreme potrivită, nicio mână de grâu n-ar aduna de pe ogoare.

Dumnezeul nostru! Tu, Care ai binecuvântat semănăturile noastre și ne-ai dat pâinea cea nouă, Îți mulțumim. Tu ne-ai dăruit și altceva în afară de pâine. Ne-ai dăruit eliberarea din sclavia cea înfricoșătoare. Dumnezeul nostru, Tatăl nostru, noi, copiii Tăi, Îți mulțumim...

Aceasta era rugăciunea, acesta era înțelesul pe care-l avea praznicul Cincizecimii evreilor.

- * *

Dar praznicul Cincizecimii, pe care-l prăznuiesc astăzi creștinii, are o importanță, așa cum am spus, mult mai mare decât importanța Cincizecimii evreilor. Luați aminte, vă rog, la ce vom spune.

Dumnezeu a dat evreilor prin Moise Decalogul, cele 10 porunci, pe care apoi le-a completat Hristos prin învățătura Evangheliei Sale. Dar Hristos n-a dăruit doar desăvârșita Lui Lege evanghelică, de care se minunează veacurile; a dăruit și altceva, ce n-a dăruit Moise. Cincizeci de zile după slăvita Lui Înviere a trimis pe Duhul Sfânt. L-a trimis ucenicilor după promisiunea pe care le-o făcuse. Ucenicii Lui împreună cu Preasfânta Fecioară, cu femeile mironosițe și încă puține persoane, credincioase și dăruite lui Hristos, erau în această zi adunate într-o casă din Ierusalim. Erau de toate 120 de suflete. Aceste persoane puține au fost primele semințe, ce aveau să se semene în întreaga lume și să se înmulțească și-aveau să devină nenumăratele milioane ale creștinilor. Peste aceste suflete puține a venit Duhul Sfânt în ziua de astăzi. A venit ca un vânt puternic. A venit ca un foc.

Ce face vântul când este puternic? Dezrădăcinează copaci care de ani de zile sunt sădiți în pământ. Și Duhul Sfânt, când vine la om, ca un vânt puternic dezrădăcinează răutăți și patimi, care ca niște copaci sălbatici erau înrădăcinate în inima lui, iar în locul lor sădește alți copaci, virtuțile lui Hristos. Și ce face focul? Luminează, încălzește și arde. Dar și Duhul cel Sfânt, când vine în om, îi luminează mintea, îi încălzește inima și-i arde spinii, răutățile și patimile.

Duhul Sfânt deci, dăruiește creștinului putere taumaturgică - făcătoare de minuni. Și cu acest ajutor credinciosul împlinește poruncile lui Hristos și face fapte mari și minunate. Înainte de a veni Duhul Sfânt oamenii erau foarte neputincioși din punct de vedere moral. Auzeau binele, priveau binele, admirau binele, dar nu puteau să-l facă. Ca un șchiop, care privește cât de minunat este vârful unui munte, dar nu poate să-l urce și să se bucure de acolo de frumoasa priveliște. Ca bolnavul, care vrea să se facă bine, dar nu are medicamentul necesar pentru vindecarea lui. Duhul Sfânt dăruiește putere ca oamenii să stea pe picioarele lor și să umble neclintit pe drumul lui Dumnezeu, dăruiește medicamentul care întărește voința și o face puternică și de neînvins. Vreți o dovadă? Apostolii. Ce erau înainte de a veni Duhul Sfânt? Știm cu toții. Apostolii, care înainte erau fricoși ca iepurele, acum devin viteji și neînfricați ca leii. Cine, vă rog, le-a dat această putere să propovăduiască înaintea a mii de oameni mărețiile lui Dumnezeu? Duhul cel Sfânt a făcut minunea aceasta.