Predică la Efeseni 4,1-7

Fraților, vă îndemn, eu cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie, după chemarea cu care ați fost chemați, cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alții în iubire, silindu-vă să păziți unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup și un Duh, precum și chemați ați fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credință, un botez, un Dumnezeu și Tatăl tuturor, Care este peste toate și prin toate și întru toate. Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin!

,,Este un Domn, o credință, un botez” v. 5

Preacucernice părinte profesor, dragi colegi,

În cele ce urmează cu ajutorul lui Dumnezeu aș vrea să vorbesc despre fiecare verset în parte. Trebuie să știți că această epistolă adresată efesenilor, totodată ne este adresată și noua tuturor oamenilor și fiecare trebuie să ne regăsim în cuvintele Sf. Scripturi.

,,vă îndemn, eu cel întemnițat pentru Domnul, să umblați cu vrednicie, după chemarea cu care ați fost chemați” v. 3

În acest prim verset vedem cum Sf. Ap. Pavel ca o slugă îi roagă pe Efeseni, acest fapt se datorează exemplului învățătorului pentru că nu se cuvine a se arăta ca un domn și stăpânitor în fața ucenilor, ci ca o slugă, pentru a lor mântuire, totodată punând spre rugăciune și mijlocire legăturile cu care era înfășurat pentru Hristos și pentru creștini. Faptul că el a fost întemnițat, legat cu lanțuri, trebuie să știm că nu pentru vreo răutate de a sa s-a întâmplat acest lucru, ci pentru Hristos era legat.

Trebuie să știm că acestă rugăminte nu a fost pentru el, ci pentru noi, ca noi să umblăm după cuviință și după chemarea cu care ne-a chemat Hristos. Hristos nu ne-a chemat pentru lucruri mici, ci pentru unele mari, acelea de a ședea împreună cu El și de a împărăți împreună cu El în veac, în ceruri.

De aceea nu se cuvine ca să alungăm această chemare cu fapte nevrednice de Hristos și de creștini, ci trebuie primim cu mare bucurie această chemare, arătându-ne vrednici de ea.

,,cu toată smerenia” v. 2

Și cum am putea noi să umblăm după cuviința chemării lui Dumnezeu, dacă nu suntem smeriți? Ca să ne putem smeri să ne gândim puțin cum am fost înainte sau poate mai suntem și acum, necinstitori de Dumnezeu, păcătoși, poate chiar și vrajmași ai Lui, și totuși Dumnezeu câte bunătăți ne-a dăruit nouă? Așa să ne smerim cu toții, să plecăm genunchii spre el și să-I mulțumim pentru toate. Smerenia este temelia tuturor faptelor bune, chiar Hristos în prima fericire spune: ,,Fericiți cei săraci cu duhul”, adică cei smeriți. Astfel trebui să fim smeriți față de toți, și de cei mai mici și de cei mai mari.

,,cu blândețe și cu îndelungă răbdare”

Sf. Pavel adaugă aici blândețea și îndelunga răbdare pentru că cel smerit se cuvine a fi și blând și nu lesne a mânie. Acest lucru pentru că unii pot fi smeriți, dar iuți și mânioși, ceea ce duce spre pierzare. Însuși Mântuitorul spune: ,, învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29) , astfel se arată că cele două sunt strâns unite între ele.