Raportul Bisericii Ortodoxe cu Biserica Romano-Catolică și Protestantă

Raportul Bisericii Ortodoxe , Bisericii Romano-Catolice și Protestante

Dogma ortodoxă

Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice are la bază Vechiul și Noul Testament. Conducătorul ("capul") ei este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, „Păstorul cel bun”, care îndrumă credincioșii, mădularele vii ale Bisericii, pe calea spre mântuire. Biserica Ortodoxă a celor șapte sinoade ecumenice recunoaște un același Dumnezeu treimic, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, întreit în ipostas (persoane), dar unul în ființă (esență), Dumnezeu este Atotputernic, preexistent lumii și complet independent în raport cu orice, deosebindu-se astfel fundamental de religiile naturale, în care dumnezeul sau dumnezeii iau naștere într-un univers preexistent și ulterior se stabilește un contact cu oamenii prin venerare sau adorare.

Iisus Hristos, a doua persoană a Sfintei Treimi, Logosul, care din marea bunătate a lui Dumnezeu la ,, plinirea vremii ” s-a coborât pe pământ și s-a întrupat ca om, dar a fost Om Adevărat și Dumnezeu Adevărat, și-a jertfit viața și a luat asupra Lui păcatele oamenilor pentru a îi mântui de păcat, a pătimit dar apoi a înviat, iar prin învierea Sa a transfigurat și îndumnezeit trupul omenesc luat. Sf. Atanasie cel Mare definește foarte succint și clar : "Dumnezeu a devenit Om pentru ca și omul să poată deveni dumnezeu".

Învățătura lui Iisus Hristos este sintetizată la Matei 22, 37-40: dragostea de Dumnezeu și de aproapele „El i-a răspuns: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este marea și întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. În aceste două porunci se cuprind toată legea și prorocii.”

Teologia Bisericii Ortodoxe Creștine se bazează pe scrierile Bibliei, pe Sfînta Tradiție și pe trăirea vieții religioase în cadrul Bisericii, singurul loc în care Biblia poate fi corect înțeleasă, singura care are dreptul să o interpreteze și propăvăduiască.

Biblia sau Sfînta Scriptură este cartea cu caracter divino-uman care cuprinde esențialul credinței, a învățăturilor apostolice fixat în scris. Adică înainte de a fi de definitivat canonul Sfintei Scripturi a fost o vreme cînd învățătura a circuat oral, aceasta este Sfînta Tradiție care este la acelașii nivel cu Biblia. Așa în sec.IV abia, se stabilește definitiv lista cărților canonice, aprobate unanim de întreaga Biserică.

Virtuțile (faptele bune) și credința sunt cele nemijlocit ne conduc spre mîntuire , ele fac parte din procesul de sfințire (teologie) (împărțit teologic în trei etape: curățire, luminare și îndumnezeire).Sunt absolut necesare pentru mîntuire.

Sfintele Taine sunt acele care sfințesc omul și îmbogățesc omul cu darurile Sfîntului Duh: credință, înțelepciune, ș.a., luminează omul și-l întărește spre a a face fapte bune. Taina Botezului este numaidecît necesară pentru mîntuire, la fel foarte importantă este și Taina Sfintei Împărtășanii.

Biserica Ortodoxă a celor șapte Sinoade Ecumenice este Una, Unica, Sfîntă, Apostolească și Sobornicească.

Raportul cu Biserica Romano-Catolică

Biserica Romano-Catolică chiar dacă este cea mai aproape doctrinar de Biserica Ortodoxă nu este autentică și nu are apostolicitatea.

Principalele cauze au fost dispute asupra autorității papale și inserării clauzei Filioque în Crezul de la Niceea, deși au existat și cauze minore, cum ar fi dispute legate de jurisdicția asupra anumitor regiuni, sau de alte practici liturgice, adică cauze politice și religioase.Cele politice pornesc de la împărțirea imperiului roman de Dioclețian, apoi de Tedosie cel Mare iar apoi urma ca un om din sfera religioasă să fie mînat de dorința conducerii pentru a produce și nu numai o împărțărire a creștinismului dar și la o diferiențiere, mai grav fiind de ordin dogmatic.