Rațiunea în absența credinței - certitudinea degradării spirituale umane

Rațiunea în absența credinței - certitudinea degradării spirituale umane

„Doar prin credință trecem de limitele puterilor de înțelegere omenești. Toate cele ce se referă la Dumnezeu se situează de fapt, în afara puterilor noastre de înțelegere. În fața acestei situații, omul nu poate să aibă răspunsuri mulțumitoare. Aici se deschide un nou capitol în cunoaștere, în care rațiunea este cuprinsă într-o vedere mai largă asupra lumii, anume experiența credinței.”

Prin subiectul abordat în această lucrare intenționez să arăt câteva aspecte negative cu care se confruntă societatea în contextul actual, ca efecte ale folosirii rațiunii în absența credinței de către om. El a fost înzestrat de către Dumnezeu cu inteligență, astfel omul primind o mare responsabilitate, aceea de liber arbitru pentru acțiunile sale, însă această inteligență folosită necorespunzător, în lipsa credinței, poate avea urmări devastatoare în ceea ce privește degradarea emoțională a societății, printr-o tehnologizare continuă și performantă. Ideea din citatul anterior în care este menționat faptul că omul nu poate găsi doar prin intermediul rațiunii răspunsuri care să îl mulțumească în legătură cu aspectele referitoare la Dumnezeu, aspecte ce se află peste puterea noastră umană de înțelegere, este doar dovada faptului că în lipsa acestor lămuriri ale omului lipsit de credință, se generează un comportament ce are ca scop pragmatizarea oricăror elemente de natură spirituală prin intermediul interpretărilor științifice. Astfel omul, Îi neagă existența prin încercarea de a demonstra doar prin rațiune, lucrurile dumnezeiești, care în absența credinței sunt intangibile. Capitolul ce se deschide în cunoaștere prin intermediul credinței, prin care rațiunea poate pătrunde într-o vedere asupra lumii, despre care este scris mai sus, sugerează ideea că tocmai credința este condiția sine-qua-non pentru a putea percepe și înțelege, fără limite sau bariere logice, întreaga lucrare a lui Dumnezeu.

Direcția în care se îndreaptă omenirea este, după cum spun unii, spre evoluție. Cu siguranță, gândirea cu care noi ca ființe am fost înzestrați a adus un mare aport în această „evoluție”, însă tind să cred că progresul tehnologic și științific este direct proporțional cu regresul duhovnicesc. Această tendință de tehnologizare la început a fost în favoarea omului, facilitându-i traiul de zi cu zi, însă ulterior faptul că intervine inteligența artificială, un trend cu foarte mulți susținători, ce încearcă să înlocuiască din ce în ce mai mult omul și abilitățile sale, mă înspăimântă. Un exemplu pentru acest lucru îl reprezintă crearea primului preot robot, în Germania, capabil să binecuvinteze în cinci limbi diferite, să îți printeze binecuvântarea, să aibă voce feminină sau masculină, după preferința utilizatorului și să ridice mâinile spre ceruri în timp ce spune rugăciuni. În asemenea situații cred că a fost exercitată rațiunea în lipsa totală a credinței, pentru că deja se intervine asupra unor aspecte ce țin de lucrurile tainice, spirituale.