Relația dintre natură și har - har și libertate în teologia ortodoxă

Introducere

,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi, şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14).

Prin căderea în păcat, omul a ajuns să fie stăpânit de diavol şi patimi, pierzând comuniunea harică cu Dumnezeu, intrând în moarte spirituală şi îndreptându-se spre osânda veşnică. Omul nu mai putea ieşi singur din această prăpastie ivită între el şi Creator, de aceea Dumnezeu, în infinita Lui bunătate şi dragoste pentru om şi lume, în atotînţelepciunea Lui, a găsit cel mai bun mijloc pentru izbăvirea omului de efectele răului intrat în lume prin protopărinţii noştri, hotărând Întruparea Fiului Său, Iisus Hristos, pentru mântuirea lumii ( Tit 3, 4-6). Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat ca să realizeze taina legăturii mai strânse dintre creaţie, om şi Dumnezeu, fiindcă raţionalitatea creaţiei şi raţiunea umană se întâlnesc în Hristos cu Raţiunea divină supremă Tot ceea ce cunoaştem despre Sfânta Treime cunoaştem prin Întruparea lui Iisus Hristos. Taina Sfintei Treimi ni se revelează atunci când o Persoană divină, şi anume Fiul lui Dumnezeu, devine Fiul Omului şi se sălăşluieşte printre noi Hristos intră în istoria lumii împărţind timpul în două: înainte de El şi după El. Alte repere nu există sau sunt false. Cuvântul ,,trup” exprimă totalitatea firii umane pe care Hristos şi-a asumat-o ,,luând chip de rob” (Fil. 2, 5). Hristos a venit în lume ca să ne elibereze din robia păcatului strămoşesc facându-se rob în locul nostru, reuşind să restaureze în El întreaga fire şi unitate a neamului omenesc, toţi oamenii devenind una în Iisus Hristos (Gal. 3, 28) după modelul unităţii Sfintei Treimi

Asumându-şi firea noastră ,,Fiul rămâne Dumnezeu în sânul Treimii neschimbate” , în care Tatăl Atotputernic e creator al cerului şi al pământului, prin Cuvântul Său în Duhul Sfânt. Tatăl este izvorul unităţii intradivine unde Fiul şi Duhul Sfânt sunt una în Tatăl; Tatăl este izvorul îndumnezeirii noastre

Sfinţii Părinţi spun că două sunt mişcările prin care se exprimă comuniunea cu Sfânta Treime: una descendentă în care Treimea se coboară în lume; Tatăl ne crează prin Fiul şi ne sfinţeşte prin Duhul Sfânt, şi altă mişcare ascendentă prin care noi oamenii aducem slavă Tatălui prin Fiul în Duhul Sfânt. Aceasta e calea împărătească a îndumnezeirii noastre, ,,este calea cunoaşterii lui Dumnezeu care porneşte de la Duhul Unul prin Fiul Unul până la Tatăl Unul, şi invers, bunătatea fiinţială, sfinţenia naturală, şi demnitatea împărătească se revarsă de la Tatăl prin Unul Născut până la Duhul Sfânt” Nici o cunoaştere a lui Dumnezeu nu ar fi posibilă, afirmau Sfinţii Părinţi capadocieni, dacă Sfanta Treime nu ar fi fost transcendentă şi imanentă

Prin unirea personală cu Logosul ce s-a făcut trup, firea umană primeşte daruri care o înalţă până la plafonul maxim, dincolo de care ar înceta de a mai fi umană. Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat şi din iubirea lui nemărginită pentru oamenii pe care i-a creat după chipul Său, doreşte ca aceştia să ajungă la asemănarea cu El. ,,Iubirea este temelia şi puterea îndumnezeitoare a firii omeneşti”