Respirația în timpul rugăciunii isihaste

Isihasmul (hesychasmos), vine din grecescul hesychia si inseamna liniste , tacere interioara; isihasmul reprezinta o cale de atingere directa a iluminarii spirituale, iar drept dovada ne stau Parintii si Sfintii ortodocsi care au practicat isihasmul , invrednicindu-se de vederea luminii dumnezeiesti si de unirea cu Dumnezeu.

De remarcat este faptul ca Filocalia reprezinta cartea de capatai a isihasmului , fiind o culegere a experientelor si invataturilor spirituale relatate de marii sfinti; practica de baza a isihasmului consta in rugaciunea inimii. Aceasta metoda isihasta isi are inceputurile in adancurile vietii manastiresti din Muntele Sinai si mai ales in “Scara” Sfantului Ioan Scararul. Treptele rugaciunii inimii , dupa scrierile filocalice ar fi urmatoarele:

-rugaciunea mintii ( mintea repta neincetat Doamne Iisuse Hristoase…);

-rugaciunea mintii in inima ( “mintea in timpul rugaciunii petrece fara iesire in interiorul inimii. Aici se afla toata eseta lucrarii”) . “ Dupa o bucata de vreme am simtit ca rugaciunea se coborase , asa zicand de la sine de pe buze in inima” ;

-rugaciunea neincetata (atunci cand inima repeta cuvintele rugaciunii cu fiecare bataie);

-rugaciunea curata ( aici se naste o contemplatie , iar cel care traieste aceasta cunoaste o stare de contemplatie si devine asemenea unui trup parasite de suflet);

-rugeaciunea fara rugaciune (atunci cad nu mai exista nici simtiri, nici lacrimi, smerenie , nimic- se intra intr-o stare de extaz ).

Cu toate acestea, o rugaciune ce se face numai cu mintea este o rugaciune rece , pe cand rugaciunea care vine din inima este o rugaciune pur sentimentala, care este fara orizonturi, o rugaciune in care nu stim de ce sa Ii multumim lui Dumnezeu. Multi parinti indeamna ca rugaciunea isihasta sa se savarseasca intr-un loc ferit de lume, un loc retras unde esti singur doar tu cu Dumnezeu , caci fara linistire nu se poate pocai cineva, nu se poate invrednici de convorbirea cu divinitatea cat timp este in convorbire cu lumea; de aceea linistirea si ocolirea oamenilor imputernicesc trairile sufletului.

„ Sezand in chilia ta mintea ta sa aiba indraznire catre Dumnezeu intru smerenie […] ” ; dar rugaciunea inimii nu se dobandeste oricum, sunt anumite etape care trebuiesc urmate , de pilda se incepe ca novice cu rugaciunea propriu-zisa, cu lectura cartilor folositoare, cantarea, lucrul mainii, taote aceastea fiind premergatoare rugaciunii lui Iisus , rugaciune care curge ca un izvor din inima si revasrsa dragostea dumnezeiasca in suflet.

” De aceea scurt vorbind aceasta cuvioasa rugaciune curateste si indrepteaza toate puterile sufletului si toate lucrarile faptuitoare si intelegatoare si mai ales isi alipeste vederea de Dumnezeu si ca urmare de dragoste dumnezeiasca intr-o petrecere si vietuire linistita […] ” . Linistirea aduce dupa sine mai multe lucrari dintre care si „ rugaciunea sau pomenirea neincetata a lui Iisus introdusa prin respiratie in inima fara nici un fel de gand.”

Aceste lucrari sunt ale monahului care voieste sa se linisteasca, asadar „ unul ca acesta nu trebuie sa iasa din chilie, sa se fereasca de orice convorbire si privire […]”.