Rugăciunea și Importanța Ei

Etimologia cuvântului rugăciune.Definiţie.Felurile Rugăciunii.Rugăciunea în Noul şi Vechiul Testament.

Sensul cuvântului rugăciune este dat de: rogaţio, - nis= rugă, stăruinţă; rogaţionem; rogo, -are, aviatum= a ruga cu stăruinţă.Rugăciunea este actul esenţial, fundamental al vietii noastre religioase, este mijlocul de a ne pune în legatură directă cu Dumnezeu prin înălţarea gândului, a inimii, a voinţei noastre, spre El. Rugăciunea a fost numită de către Sfinţii Părinţi ( Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie de Nyssa) : convorbire cu Dumnezeu şi Înălţarea minţii catre Dumnezeu sau cererea celor ce se cuvin de la Dumnezeu.

Rugăciunea este după cuvântul Sfintei Scripturi o forma de înţelepciune, care ne ajută să întelegem voia lui Dumnezeu, indifferent daca este făcută la Biserică ( rugăciune publica sau obştească) sau în faţa icoanei, acasă ( rugăciune particulară), recomandată de Mântuitorul Iisus Hristos: Tu însă cand te rogi, intră în cămara ta ( Matei 6, 6).

Rugăciunea publică ( obştească) este rugăciunea liturgică sau bisericească, săvârşită prin intermediul preoţilor, la vreme determinată; este rugăciunea oficială a Bisericii, încadrată în cult şi rânduită în cărţile de cult.După conţinut, rugăciunea poate fi: de laudă, de slăvire a lui Dumnezeu; avem exemplu, Doxologia, prin care sunt rostite de către preot cuvintele: Slavă Ţie Celui ce ne-ai arătat lumină; doxologia sau rugăciunea teologică, ca prima parte a anaforei liturgice, avea din vechime caracterul unui imn de laudă închinat Sfintei Treimi: Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh: de mulţumire ( euharistică), cum sunt formulele de binecuvântare de la începutu slujbelor şi formulele de ecfonis de la sfârşitul rugăciunilor ( Că Milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeule eşti, şi Ţie slavă înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh ) ; rugăciunea de pocăinţă, de umilinţă, de credinţă în bunătatea şi iertarea lui Dumnezeu, credinciosul cerând îndurare pentru iertarea păcatelor sale; rugăciunea de cerere, care este cea mai frecventă şi în cult şi în particular. O sinteză a rugăciunii de cerere a Bisericii, este Ectenia.

O rugăciune de înaltă spiritualitate şi pe care creştinul trebuie să o rosteasca în fiecare zi este: Împărate ceresc- prin ea cerem; luminarea minţii, curăţia inimii, ajutorul harului divin, har atribuit Sfântului Duh.Echivalent acestei rugăciuni este la catolici : Veni, Sancte Spiritus! Rugăciunea mode, cu origine în Sfânta Scriptură, şi izvor al tuturor rugăciunilor întrebuinţate din cea mai adâncă vecime a Bisericii este rugăciunea Tatăl nostru.Este model pentru că Mântuitorul Iisus Hristos a rostit-o ca să-i învete pe ucenicii Săi cum să se roage.Catehumenii o învătau înainte de a se boteza.Se rosteşte şi în timpul Sfintei Liturghii a credincioşilor

Din punct de vedere istoric, deja în Vechiu Testament rugăciunea este împreunată cu milostenia, un element esenţial al pietăţii interioare personale care este mai importantă decât ritualul exterior ( Luca 18,11).În rugăciune, profeţii şi drepţii Vechiului Testament obţin putere dumnezeiască ( Iesire 32,11) Sfinţii Noului Testament, rămân în atitudine faţă de rugăciune înaintea Mielului Eshatologic ( Apocalipsă 5, 7 ) Mântuitorul Iisus Hristos, rezumă întreaga Sa viaţă de rugăciune în rugăciunea sacerdotală ( Ioan 17, 1- 26) Pentru Sfinţii Apostoli, rugăciunea şi slujirea cuvântului fac parte din propria lor slujire. Din primele zile ale Bisericii, rugăciunea este nedespărţită de viaţa creştină, cea personală şi comunitară (Coloseni 4, 2 ). Ea însoţeşte totdeauna cultul în duh şi în adevar, care poate să includă şi alte forme de pietate, în care se exprimă creştinii, în mod personal, retras.Interpretând îndemnul Sfântului Apostol Pavel: Rugaţi-vă neîncetat ( I Tesaloniceni 5, 17 ), Origen consideră întreaga viaţă a credinciosului ca o întreruptă şi mare rugăciune, dintre care ceea ce numim noi în mod obişnuit rugăciune, nu este decât o părticică În Noul Testament sunt cuprinse numeroase exemple de rugaciune: a) rugăciunea Mariei- măreşte suflete al meu pe Domnul ( Luca 1, 45-55); b) Rugăciunea lui Zaharia- Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel ( Luca 1, 68-79) ; c) Rugăciunea lui Simeon- Acum liberează pe robul Tău ( Luca 2, 29-32) ; d) Rugăciunea îngerilor- Sfânt Sfânt Sfânt ( Apocalipsă 7, 8 cf. Isaia 7, 3