Rugăciunea zilnică a bisericii în primele trei secole

Introducere

Orice religie are un cult corespunzator fondului ei doctrinar, cultul religiei mozaice, al carui fond doctrinar este cuprins in Vechiul Testament, prezinta elemente caracteristice care au trecut si in cultul crestin. Astfel din Vechiul testamnet Dumnezeu a dat porunca pentru instituirea si organizarea unui locas, a unor forme si unui personal de cult. Prin legi divine pozitive a luat nastere, astfel un cult cu un carcater specific divin dupa originea fiintarea si dezvolatarea lui. Totalitatea acestor forme instituite alcatuite dupa porunca divina alcatuiesc cultul obiectiv, care este revelat, in timp ce cultul subiectiv este nerevelat fiind nascut din sentimentul de adorare a lui Dumnezeu, dar nestatornicit de El.

Cand Mantuitorul Hristos a venit sa aduca pe pamant noua invatatura, apus in acelasi timp si bazele unui nou cult obiectiv, cultul crestin. El insusi instituind Sfanta Euharistie , despre care a spus ,,Aceasta s-o faceti intru pomenirea Mea”(Lc.22,19; I Cor. 11,24-25) impreuna cu celelalte sfinte taine , ca mijloace de impartasire a harului divin si de sfintire a credinciosilor. Sfinti Apostoli si Biserica dupa porunca si exemplul Mantuitorului, au statornicit, apoi, oranduiri pozitive pentru cultul crestin , care s-a dezvoltat in forme,dar arespectat dreapta invatatura si curata traditie veche.

De aceea in Biserica lui Hristos credinciosul se intalneste cu Dumnezeu, cultul obiectiv fiind o permanenta mijlocire a mantuirii credinciosului, o continua sfintire a lui in ajungerea la Dumnezeu. Totalitatea acestor forme externe instituite de Mantuitorul Hristos si de Biserica Lui, forme prin care se realizeaza procesul evolutiv al mantuirii subiective, alcatuieste continutul cultului crestin.

Totdeauna a exisitat ideea unei legaturi stranse intre Dumnezeu si om prin cult, ideie pe care o gasim superioara in religia iudaica fata de celelalte religii antice, si desavarsita mai tarziu in religia crestina.

Cap.I. Cultul in perioada apostolica

In viata Sa pamanteasca, Mantuitorul Iisus Hristos a practicat formele cultului iudaic pe care 1-a reformat si a intemeiat un cult nou, cultul Legii celei noi, adusa de El, cultul crestin. Piatra de temelie a noului cult a pus-o Mantuitorul in seara Cinei celei de Taina, prin infiintarea Sfintei Euharistii, cand instituie si formele principale ale cultului crestin - ritul euharistic. Dar Mantuitorul Iisus Hristos instituie nu numai Taina Sfintei Euharistii, ci si celelalte Taine principale ale vietii religioase crestine: Botezul (Matei XXVIII. 19), Preotia si Pocainta (Matei XXVIII, 18 si loan XX, 22-23). Sfintii Apostoli au pastrat cele primite de la Iisus Hristos cu privire la cult instituind si alte forme noi, cerute de progresul si dezvoltarea comunitatii crestine.

Ca inceput al cultului crestin se socoteste, in general, ziua Cincize-cimii, cand Sfintii Apostoli au fost "hirotoniti", adica primesc direct de sus puterea supranaturala a Harului Sfantului Duh pentru exercitarea functiunii lor sacerdotale.

In legatura cu forma cultului, in Faptele Apostolilor se gasesc primele informatii cu privire la viata religioasa a comunitatii crestine din Ierusalim (Fapte II, 42, 46; V, 42).Sfintii apostolic si primii crestini au continuat sa respecte cultul legii mozaicesi dupa Inaltarea Domnului la cer(Fapte 2,46; 3,1-2; 5,20-42), luand parte la servicul de la temple unde se aducea un cult ebraic fara a se fi banuit cel putin,ca aceasta participare, care in curand va ramane de domeniul trecutului, va afecta catusi de putin calitatea lor de crestini si inchinatori ai lui Iisus Hristos. In afara de cultul de la templu ei mai luau parte si la cultul crestin savarsit in case particulare, cult in care se ofici a frangerea painii sau Sfanta Euharistie, insotita de lecture din Noul Testament si Vechiul Testament, de rugaciuni si de cantari de pasalmi si imne religioase (Fapte 2,42; Efes. 5,19; Col 3;16) si sa asculte cu evlavie predica care consta din explicare lecturilor biblice in majoritatea cazurilor. Adunarile cultice se incheiau adesea cu agape fratesti, foarte des practicate in crestinismul primar.

Prin aceasta se infatiseaza primul tablou al vietii crestine in care sunt cuprinse cele trei acte principale ale vietii religioase in comunitatea din Ierusalim si care reprezentau cultul ei public. Cu timpul insa s-a creat un cadru specific crestin stabilind ca zi pentru cult "ziua Domnului". In afara de Sfanta Euharistie, cunoscuta si practicata acum sub denumirea de "frangerea painii", "Cina Domnului", "Paharul binecuvantarii" (I Cor. XI, 20; X, 21), in epoca apostolica se practica si botezul (Fapte II, 38; VIII, 37), casatoria (Efes. V. 31-33), hirotonia (Fapte VI, 6; XIII, 3; Tim. V, 22) si marturisirea pacatelor (Fapte XIX, 18). Taine deja infiintate de Mantuitorul, la care se adauga si altele nou-infiintate, ca Maslul (Iacob V, 14) si Mirungerea sau confirmarea practicata de Sfintii Apostoli prin punerea mainilor (Fapte VIII, 14)81.