Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie

Imagine preview
(7/10 din 5 voturi)

Acest seminar prezinta Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 28 de pagini .

Profesor: puiescu marian

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Religie

Cuprins

Introducere
a) Creştinismul ca religie revelată
b) Posibilitatea Revelaţiei
Capitolul I - Sfânta Scriptură
1. Căile de transmitere ale Revelaţiei supranaturale
2. a) Sfânta Scriptură
b) Interpretarea Sfintei Scripturi
c) Inspiraţia Sfintei Scripturi
3. a) Sfânta Tradiţie
b) Aspectele Sfintei Tradiţii
c) Sfânta Traditie si Sfanta Scriptura
d) Criteriile Sfintei Tradiţii
Capitolul II – Raportul dintre Sfânta Scriptură – Sfănta Tradiţie – Sfânta Biserică
1. Raportul dintre Scriptură – Tradiţie – Biserică
2. Biserica – organul de păstrare şi fructificare a Revelaţiei
Capitolul III- Deosebiri interconfesionale
1.Învăţătura Protestanta
2.Biserica Romano-Catolica
3.Criteriile Revelaţiei autentice: minunile si profeţiile
Concluzie – Importanţa revelaţiei în viaţa Bisericii şi a credinciosului

Extras din document

Argument

Teologia (de la cuvintele greceşti:  = Dumnezeu şi  = cuvânt, ştiinţă) este ştiinţa sau cunoştinţa despre Dumnezeu şi lucrările Lui, pe temeiul Revelaţiei dumnezeieşti, fiind necesară creştinilor pentru mântuire.

Câmpul teologiei este vast şi bogat în conţinut, vast şi complex fiind obiectul ei religia, ca legătură conştientă a omului cu Dumnezeu, legătură în care se are în vedere întreaga existenţă a omului, atât interioară, cât şi manifestările ei exterioare. Teologia cuprinde astfel, exteriorizându-şi conţinutul, o parte teoretică, adică de doctrină, altă parte de trăire morală şi alta de cinstire, de adorare a lui Dumnezeu, de cult divin.

Un loc important în Teologia Dogmatică îl are Revelaţia. Aceasta constituie prima „fereastră” către Dumnezeu, prin care omul priveşte spre Binele Suprem, încearcă să-L înţeleagă, pe cât este cu putinţă. Fiind primul pas pe cărarea mântuirii,în Revelaţia sau Descoperirea lui Dumnezeu, sunt imprimate pregnant adevărurile şi dogmele creştine în conştiinţa fiecăruia dintre noi, pentru că Revelaţia constituie baza sau fundaţia pe care este construită credinţa noastră. De aceea ea trebuie să fie solidă şi aşezată nu pe un loc nisipos, ci pe un loc tare, puternic.

Am ales această temă pentru atestat, deoarece am considerat-o foarte importantă în Teologia Dogmatică şi de asemenea am văzut acest capitol foarte interesant şi demn de tratat.

Omul înţelege pentru prima dată vag existenţa lui Dumnezeu prin intermediul lumii înconjurătoare, adică prin Revelaţia naturală, apoi aşezând cărămidă cu cărămidă, el începe să cunoască adevărurile propovăduite de Dumnezeu, fixate şi consemnate în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Pe cât înaintează, omul este fascinat de trăirea duhovnicească şi de cunoaştere, iar prin colaborarea cu harul Duhului Sfânt el poate ajunge la salturi calitative. Pe Revelaţie se bazează întreaga parte teoretică a Dogmaticii.

Introducere

„Dumnezeu, cunoscând toate şi îngrijindu-se dinainte

de folosul fiecăruia, a trecut sub tăcere ceea ce n-am putut

să purtăm, descoperindu-ne spre cunoaştere numai ceea ce este de folos.

Pe acestea deci să le iubim şi întru acestea să rămânem,

nemutând hotarele veşnice şi nedepăşind dumnezeiasca Predanie”

Pentru a intra în comuniune cu cineva, sau în legătură cu ceva, se impune cunoaşterea lui. De aceea şi comuniunea veşnică cu Dumnezeu se bazează pe cunoaşterea Lui. „Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat…” spune Mântuitorul în Rugăciunea Arhiereasca (In 17, 3). Pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu şi a ne desăvârşi viaţa duhovnicească, trebuie să- L cunoaştem pe Dumnezeu, să ştim adică dacă este un părinte, sau un stăpân despotic, dacă ne putem apropia de El şi în ce formă, dacă este milostiv, îndurător, iertător sau numai drept şi necruţător, dacă ne putem apropia de El cu iubire, sau cu teamă distrugătoare de suflet. Apoi, cum îi putem noi cunoaşte voia Lui, ce atitudine are El faţă de lume, de existenţă sau şi mai mult: cine este El? Toate aceste premise care stau la baza comuniunii cu Dumnezeu, noi le putem cunoaşte prin Descoperirea pe care Însuşi Dumnezeu a binevoit să ne-o facă, dorind şi El să intre în legătură cu noi şi să ne mântuiască. Aceasta Descoperire a lui Dumnezeu se numeşte Revelaţie dumnezeiască. Revelaţia este un proces tainic, o comunicare directă din partea lui Dumnezeu adresată omului spre mântuirea sufletului. Ea reprezintă cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Duhul Sfânt. Revelaţia dumnezeiască s-a desfăşurat în timp şi cuprinde trei perioade mari. Prima perioadă este înainte de căderea omului în păcat, când Dumnezeu se descoperă omului, comunică cu el în mod direct, „faţă către faţă”. A doua perioadă este după căderea omului în păcat până la venirea Mântuitorului. Dumnezeu se descoperă prin Lege şi prooroci. Legea comunică voia lui Dumnezeu, îl ţine pe om în apropierea Sa şi îl pregăteşte pentru primirea unui Izbăvitor. Proorocii comunică voia lui Dumnezeu atunci când cei care au primit Legea lui Dumnezeu, se depărtează de El. Profeţii mai comunică oamenilor şi planul lui Dumnezeu de a-i izbăvi din robia apăsătoare a păcatului. A treia perioadă şi cea mai importantă o constituie întruparea Fiului lui Dumnezeu. Ea este o descoperire dumnezeiască deplină şi directă, fiindcă Fiul este Dumnezeu adevărat şi Om adevărat. Că Dumnezeu ne descoperă adevărul deplin despre Sfânta Treime şi a modului de a intra în comuniune cu Ea, iar ca Om, ne comunică acest adevăr sub o forma în care omul îl poate primi şi înţelege. De aceea spunem că Revelaţia Fiului lui Dumnezeu este desăvârşită.

Fisiere in arhiva (1):

  • Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.doc

Alte informatii

lucrare de seminar despre sf. scriptura si sf. traditie