Sfântul Apostol Pavel în Areopag

În această lucrareîmi propun, să vorbesc despre evenimentul petrecut în Areopag, unde Sfântul Apostol Pavel începe mărturia prin evocarea acelui ,,dumnezeu necunoscut,, (Faptele Apostolilor 17,23). Plecând de la pasajul din cartea de Apologetică ortodoxă, pagina 113, unde se spune: ,,...punctul de plecare în mărturisirea apologetică, cu armele Duhului, este acel loc până la care omul a putut înainta prin propriile sale competențe și pe fondul propriei sale problematizări și căutări...Dumnezeu rămâne necunoscut dacă filosofia nu face loc duhovniciei,,. Sfântul Apostol Pavel prin viața sa duhovnicească, era înzestrat cu această înțelepciune și o putere de la Duhul Sfânt, pe când un om obișnuit nu. Putem confirma acest fapt în versetul 16 unde se spune: ,,duhul lui se îndârjea în el văzând că cetatea este plină de idoli,, deci păgânismul atenienilor îl supără. Este o cruce grea dacă putem zice așa, după cum zice și părintele Verzan ,,ar fi fost greu, dacă nu imposibil, pentru un misionar creștin să găsească un mai potrivit punct de pornire pentru discursul său misionar,, . Dar, vedem ce respect avea Sfântul Apostol Pavel pentru religiozitatea atenienilor, fiind o atiudine impordantă dacă ne gândim că el, ca misonar creștin, și cu un trecut iudaic, șe șochează de primul contact cu Atena. Faptul că a respectat și nu i-a condamnat este un exemplu și pentru noi,pentru misiologia contemporană. Deci orice misionar, în orice context trebuie să respecte religiozitatea și personalitatea poporului respectiv acolo unde merge, însă nu se întămplă de multe ori acest lucru după cum vedem și în zilele noastre.

În versestul 23,spre final,,Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiți, pe Acesta Îl vestesc eu vouă,, găsim o mărturie sau un scop al Sfântul Apostol Pavel în care nu vrea să pună la îndoială ,,zeul necunoscut,,. Misiunea sa este să-l proclame pe Dumnezeu, pe care grecii îl cinsteau până acum, fără să-L cunoască, adică să facă cunoscut ceva ce ei nu știau. Aici putem face o comparație la Vechiul Testament unde dumnezeul necunoscut este același Dumnezeu căruia Isaia I s-a rugat și adresat ca necunoscut: ,,Cu adevărat Tu ești Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui IsraelCel Izbăvitor,,(Isaia 45,15).

Sf. Ioan Gură de Aur spune, în Omilia XXXVIII la Faptele Apostolilor, că atenienii, din teamă să nu fie încă un zeu pe care să nu-l cunoască, au ridicat altarul „Dumnezeului necunoscut”, pentru a nu pierde bunăvoința acestui Dumnezeu. Acest lucru arată neîncetata lor căutare spirituală. Atenienii admiteau deci existența unui alt dumnezeu, pe care însă nu-l cunoșteau.

Mai știm că cei care erau acolo și l-au ascultat făceau parte din două categorii de filosofi, epicureii și stoicii, deci primii spuneau că lumea este creată la întâmplare,atomii fiind principiul creației, iar cei de-ai doilea stoicii spuneau despre creație din perspectiva existenței veșnice a materiei. Sfântul Apostol Pavel le spune în câteva cuvinte marele adevar că universul în tot ansamblul și structura lui este doar opera lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Pavel le prezintă această doctrină așa cum o găsim în cartea Facerii. Găsim în verseul 24 ,,Dumnezeu, Care a facut lumea și toate cele ce sunt în ea,,. Întărește foarte mult cele afirmate, încât citează chiar din poeții lor, tocmai pentru a le arăta că el este în concordanță cu arsenalul lor de gândire și simțire. El vorbește în fața lor de Revelația Dumnezeiască, supranaturală, face uz de scriitorii, filosofii și poeții antici ,,unii dintre poeții voștrii,,în versetul 28. Chiar dacă aceste cuvinte invocate de Apostol erau închinate de poeții respectivi unor zeități antice, Sfântul Apostol Pavel le citează pentru valoarea conținutului lor, pentru prestigiul auditoriului, ca să le captezeși mai mult sentimentele și să le trezească interesul.