Sinoadele Conciliariste

Scurt Istoric

Sinodul de la Pisa a fost convocat la 25 martie 1409, pentru curmarea marei schisme papale, dar în loc s-o aplaneze a lărgit-o. La 5 iunie, sinodul depuse atât pe papa Benedict al XIII-lea de la Avignon, cât şi pe papa Grigorie al XII-lea de la Roma, şi, în locul lor, alese la 17 iunie pe Alexandru al V-lea (1409-1410), numit înainte Petru Philargis, grec latinizat din Candia, în insula Creta, care aparţinea atunci Republicii Veneţia, cu hotărârea ca să rămână singur papă peste întreg Occidentul. Cei doi papi existenţi însă nu voiră să părăsească scaunele lor, încât, în loc de doi papi, existau acum trei, care se excomunicau reciproc.

La 3 mai 1410, Alexandru al V-lea muri şi în locul său cardinalii au ales la Pisa pe papa Ioan al XXIII-lea, numit înainte Balthasar de Cossa. Haosul din Biserica Romano-Carolică a crescut, iar dorinţa de reformă a Bisericii deveni mai arzătoare ca nicio¬dată. Acum îşi face apatiţia teoria "conciliarismului", potrivit căreia autoritatea sinodului este mai presus de puterea absolută a papei.

Sinodul de la Constanţa (1414-1418). Salvarea Bisericii Romano-Catolice a venit din partea Imperiului german. Împăratul Sigismund I de Luxemburg al Germaniei (1410-1437), care era în acelaşi timp şi rege al Ungariei (1387-1437), a reuşit să pună capăt "schismei cu trei capete a Imperiului". Urmărind să stingă marea schismă papală, ca şef al Imperiului german, iar ca rege al Boemiei dorind să pună capăt ereziei husile, convinse pe papa Ioan al XXIll-lea să convoace în 1414 cel mai măreţ sinod din Apus, la Constanţa, azi în Germania, socotit ca al XVI-lea sinod general al Bisericii Romano-

Catolice. Sinodul poate fi numit mai curând un "congres european" al conducătorilor lumeşti şi bisericeşti, căci la el au participat şi reprezentanţii universităţilor apusene, sinodalii ajungând la numărul de 1800.

Papa Ioan al XXIII-lea, ales la Pisa, sosi la Constanţa şi deschise sinodul, la 1 noiembrie 1414, dar lucrările au început la 16 noiembrie 1414, cu speranţa că el va fi recunoscut ca singurul papă. În şedinţa din 2 martie 1415, el a fost silit sa citească un document în faţa sinodului, prin care prevedea că în cazul în care cei doi papi, de la Roma şi Avignon, vor renunţa la scaune, el va face la fel. La 20 martie 1415 însă, el fuge din Constanţa, lăsând sinodul fără conducător.

Cei 1800 de sinodali, rămaşi singuri, au socotit că a sosit momentul potrivit să decreteze că autoritatea conciliului este mai presus de autoritatea papei. Teoria superiorităţii sinodului asupra autorităţii papei, numită "conciliaristă" a fost promovata la conciliile de la Pisa, Constanţa şi Basel (1431-1449), încât ele au primit în istorie numele de "sinoade conciliariste".

Stimulaţi de membrii Universităţii din Paris, în frunte cu Jean Charlie Gerson (1362-1429) şi Pierre d'Ailly, episcop francez de Cambray (1350-1420), sinodalii hotărâră, potrivit teoriei sinodalităţii sau conciliarismului, următoarele:

a) Sinodul, întrunit legitim, prin puterea Sfântului Duh, reprezintă Biserica mili¬tantă şi deţine puterea în chip nemijlocit de la Dumnezeu. Toţi, chiar şi papa, sunt obli¬gaţi să i se supună în ceea ce priveşte credinţa, curmarea schismei şi reforma Bisericii "in capite et membris".

b) Cine se va opune sinodului va fi pedepsit conform legii şi prevederilor dreptu¬lui canonic.

c) Papa Ioan al XXIII-lea, părăsind sinodul, e suspect de favorizarea schismei şi erezie.

d) Membrii sinodului au avut şi au deplină libertate de hotărâre.

La 17mai 1415, papa Ioan al XXIII-lea este prins şi adus lângă Constanţa, iar de aici a fost dus la Heidelberg, apoi la Mennheim, de unde a scăpat, în 1419, graţie inter¬venţiei papei Martin al V-lea, ales de sinod, dar în curând a murit.

Aflând de păţania rivalului său, papa Grigorie al XII-lea, de la Roma, a demisio¬nat de bună voie şi deceda în 1417. Benedict al XIII-lea de la Avignon nevoind să renunţe a fost depus de sinod în 26 iulie 1417 şi trăi la Perpignan, în Franţa, până la 1424.

La 11 noiembrie 1417, sinodul a ales papă legitim pe cardinalul Odo Colonna, italian, sub numele de Martin al V-lea (1417-1431), încât prin alegerea lui marea schismă papală a luat sfârşit. La începutul lui iunie 1415, a fost adus la Constanţa şi Jan Hus, spre a se justifica în faţa sinodului pentru ideile sale. În şedinţa din 6 iulie 1415, Ioan Hus care spera că Sinodul îl va apăra şi-i va da dreptate, a fost condamnat ca eretic, lipsit de demnitatea preoţească şi extrădat autorităţilor civile, care l-au ars pe rug, în aceeaşi zi.