Taina Sfintei Mărturisiri și legătura ei cu Sf. Liturghie

1. Introducere

În calitatea Bisericii de Trup tainic al lui Hristos, Dumnezeu – Creatorul tuturor, poate lucra şi asupra fiinţei umane. Lucrarea aceasta se împlineşte prin săvârşirea Sfintelor şi mântuitoarelor Taine. „Sfintele Taine sunt acţiuni sensibile instituite de Hristos prin care se împărtăşeşte harul lui Hristos şi se uneşte Hristos cu persoanele care cred ” „ Sfintele Taine sunt lucrări tainice, săvârşite de episcop sau preot, prin care ni se comunică în chip nevăzut, dar prin forme sau acte exterioare harul divin necesar mântuirii noastre ” Mântuitorul Hristos, prin Întruparea Sa şi prin întreaga Sa lucrare mântuitoare, ne-a adus viaţa şi această viaţă ne este oferită concret prin Sfintele Taine, cu ajutorul cărora, noi ne facem părtaşi cu El prin moarte şi suferim împreună cu El, ca să putem fi şi înviaţi în puterea şi harul hristic.

In general, în Ortodoxie, întreg cultul este o epicleză, o invocare a Sfântului Duh, mai ales Tainele, care nu sunt numai repetiţia unor formule şi rânduieli, ci prilejuri pentru reînnoirea chemării şi pogorârii Sfântului Duh. Fiecare Sfântă Taină are propria sa Cincizecime, epicleza sa, care este rugăciunea adresată Tatălui pentru ca El să reverse Sfântul Duh. Prin săvârşirea şi primirea harului Sfintelor Taine, se realizează o comunicare de viaţă duhovnicească. Pentru aceasta, Sfintele Taine, sunt o parte fundamentală a slujirii Bisericii, care caută prin întreaga sa lucrare să actualizeze urmarea şi apoi, vieţuirea în Hristos. Sfintele Taine sunt mijloace prin care primim iubirea lui Iisus Hristos şi care ne leagă de El. Iubirea lui Hristos este harul dumnezeiesc. Harul sacramental corespunde principalelor trebuinţe ale vieţii omului, începând de la naştere şi până la sfârşitul vieţii.

Prin Sfintele Taine se constituie Biserica. Prin Tainele iniţierii( Botez, Mirungere şi Împărtăşanie), omul se încorporează în Biserică şi mai departe numai prin aceste lucrări sfinte ( Pocainţă, Cununie, Hirotonie şi Maslu), se pot transcende dimensiunile umane ale comunităţii creştine. Tainele sunt mijloace sau căi conducătoare spre împărăţie şi nu sunt scopuri în sine. Legătura dintre Taine şi Biserică este indisolubilă, de aceea ele sunt numite Taine ale Bisericii şi Biserica dreptmăritoare este considerată Biserică a Tainelor.

Sfintele Taine aparţin iniţial Bisericii şi pentru ea, ele se săvârşesc asupra credincioşilor. „Prin acestea, este permanent prezent viu şi activ Hristos-Domnul în Biserică şi în viaţa credincioşilor. Prin Sfintele Taine viaţa Bisericii, în Duhul cel Sfânt şi viaţa credincioşilor ei se uneşte cu viaţa Capului ei nevăzut, cu Hristos şi astfel înaintează în viaţa duhovnicească ” Mântuirea noastră, refacerea comuniunii cu Dumnezeu, este în raport de întâlnirea noastră cu Mântuitorul, care este „calea, adevărul şi viaţa”(Ioan 14,6) şi care ne spune că:" Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine"(Ioan 14, 6).