Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe

Seminar
9.2/10 (5 voturi)
Domeniu: Religie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 8 în total
Cuvinte : 5765
Mărime: 21.29KB (arhivat)
Publicat de: Noris Dragu
Puncte necesare: 0
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Bonza Artur

Extras din seminar

Studiul de fata urmareste sa prezinte teologia icoanelor in lumina traditiei dogmatice si canonice ortodoxe, asa dupa cum a fost ea afirmata si intarita de hotararile dogmatice si canonice ale sinoadelor Bisericii Ortodoxe Ecumenice si transmisa de Sfintii Parinti de-a lungul secolelor, indeosebi in perioada iconoclasmului.

Desi epoca apostolica nu avea neaparata nevoie de icoane, pentru ca amintirea Celui intrupat marturisea nemijlocit despre existenta Sa, iar cuvantul Evangheliei propovaduit la toate neamurile lumii de atunci pastra inca vie prezenta Sa, totusi, graiul imaginii, ca marturie a credintei in Iisus Hristos Cel intrupat, rastignit, inviat si inaltat la ceruri, a fost marturie inca de la inceputurile crestinismului. Elementele iconografiei crestine au prins viata inca de pe vremea catacombelor sub forma de imagini simbolice si alegorice. Primele imagini ale iconografiei crestine "ce au putut fi gasite, apar in jurul anului 200 pe mormintele martirilor, conform obiceiurilor funerare ale lumii de atunci. Sunt imagini din Vechiul Testament si tocmai prin aceasta se vadeste ca aceste imagini reprezinta ceva mai mult decat o simpla podoaba".

In prezent, este indeobste recunoscut, ca, cel putin din secolul al IV-lea, se poate constata si atesta in chip documentar si cinstirea sau cultul icoanelor. In secolul al VIII-lea, cand apare miscarea iconoclasta, care timp de aproape doua secole (725-843) a pus in discutie legitimitatea uzului si a cinstirii icoanelor, acestea constituiau deja o realitate evidenta in viata sacramentala si liturgica a Bisericii Ortodoxe. Consecinta pozitiva a iconoclasmului a fost insa elaborarea unei teologii a icoanelor la Sinodul al VII-lea ecumenic, intrunit la Niceea, in anul 787. Aceasta teologie niceeana a icoanelor avusese insa precursori de seama care deja fundamentasera scripturisitic si patristic cultul icoanelor. Pana la anul 843, cand ideologia iconoclasta a fost definitiv nimicita, teologii iconofili au sporit modul de intelegere al teologiei icoanelor stabilit la sinodul al VII-lea ecumenic. Asa dupa cum preciza si un ierarh ortodox, "...originalitatea (duminicii) Ortodoxiei este legata nu numai de amintirea celui de al VII-lea Sinod ecumenic, care proclama venerarea sfintelor icoane, ci si de adorarea continua a prototipului tuturor icoanelor...", despre care ne-au invatat teologii iconofili. Parintii si teologii iconofili ne dau marturie graitoare despre acea "Traditie nescrisa", de care vorbea Sfantul Ioan Damaschinul, ale carei dispozitii ne impuneau venerarea Icoanelor si a crucii.

Traditia nescrisa, confirmata si intarita de Sinodul al VII-lea ecumenic, prevedea cinstirea icoanelor Mantuitorului, a Nascatoarei de Dumnezeu, ale Sfintilor si ale ingerilor, asa dupa cum ne marturiseste acelasi teolog al icoanelor. "Noi veneram icoana sa, a lui Hristos. Noi veneram - marturisea sfantul Ioan Damaschin - tot ce este al Sau, slujitorii Sai, prietenii Lui, si mai presus de orice pe mama Sa, Nascatoarea de Dumnezeu". Intr-adevar, Biserica Ortodoxa a adus si aduce Sfintei Fecioare, icoana vie a Evei celei noi, care a nascut Adevarata Lumina, o cinstire mai mare decat aceea a Sfintilor, si anume aceea de supravenerare. Venerarea icoanelor Sfintilor n-a fost considerata niciodata de Biserica Ortodoxa ca o diminuare a cultului de adorare adus lui Dumnezeu, ci dimpotriva, "noi pictam pe Hristos ca Domn in asa fel ca nu-L privam de armata Sa. Sfintii sunt... armata Domnului". In icoanele Sfintilor ortodocsi se reflecta viata pnevmatica a lui Hristos; fetele lor stralucesc curatia si prezenta Duhului sfintitor al lui Hristos. Noi ne inchinam Domnului Hristos, supra-cinstim pe Maica Domnului si cinstim pe Sfinti, si prin icoanele care ii reprezinta, care raman adevarate realitati pnevmatizate ale lui Hristos. "Aceasta pnevmaticitate - afirma un teolog ortodox - pe langa faptul ca reprezinta pe Hristos impreuna cu actele Sale mantuitoare, unice, este singurul mod obiectiv in care poate fi sugerata spiritualitatea nescrisa imprejur (necircumscrisa), a dumnezeirii lui Hristos in forma circumscrisa uman, sugerand adancimile abisale dumnezeiesti prin trasaturile unei fete omenesti fizic circumscrise, dar prin spiritul ce-l reflecta sugerand ea insasi necircumscrisul". Aceasta prezenta a Duhului Sfant in chipul uman zugravit pe icoana sugereaza insa si cea mai concentrata manifestare a spiritualitatii umane fata de natura, pentru ca insusi Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru vecie. Originea icoanelor si justificarea lor in Biserica o adevereste deci insasi marturisirea credintei in Hristos cel intrupat si jertfit pe crucea de pe Golgota. In aceasta intrupare omul a devenit icoana lui Dumnezeu, pentru ca El "ne-a grait noua prin Fiul" (Evrei I, 1-2). Asadar, putem afirma ca primul care a facut o icoana este insusi Dumnezeu care a nascut pe Fiul Sau, Unul-Nascut, Cuvantul Sau, "...icoana Sa insufletita, naturala, caracterul neschimbat al eternitatii Sale. El a facut apoi pe om dupa chipul si asemanarea Sa". De aceea, Sfantul Ioan Damaschin era indreptatit sa afirme ca "icoana este o asemanare, un model , o intiparitura a cuiva, care arata in ea pe cel ce este infatisat in icoana ".

In icoanele Sfintilor, Parintii Bisericii au vazut o salasluire a lui Hristos, sau a Duhului Sau, respectiv a puterii si lucrarii dumnezeiesti necreate, "o trecere in revista a faptelor lor sublime", un mijloc de unire, cu Dumnezeu, prin contemplare. Invatatura proprie romano-catolicismului - despre caracterul creat al harului a privat pe crestini "de o prezenta reala si indumnezeitoare a lui Dumnezeu in el si prin aceasta sfintenia, a fost redusa de Catolicism la o categorie aproape pur etica, inchisa in limitele creatului, fie el natural, sau supranatural" . Teologhisind despre icoanele sfintilor de pe iconostas, si importanta lor pentru concentrarea atentiei credinciosilor in realizarea unirii cu Dumnezeu prin contemplare, Pavel Florensky afirma ca acestea sunt "ferestre care dau spre privelistea de dincolo", si care indica existenta ei, "pentru a concentra pe credinciosi. Concentrarea atentiei - sublinia teologul rus - este conditia progresului spiritual".

Preview document

Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 1
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 2
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 3
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 4
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 5
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 6
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 7
Teologia icoanelor, în lumina tradiției dogmatice ortodoxe - Pagina 8

Conținut arhivă zip

  • Teologia Icoanelor, in Lumina Traditiei Dogmatice Ortodoxe.doc

Alții au mai descărcat și

Opera Omiletică a Sfântului Vasile cel Mare și Actualitatea ei pentru Misiunea Bisericii

INTRODUCERE Interpretarea cuvântului dumnezeiesc, cu învăţături divine mai înalte, este lucru destul de greu, precum mărturiseau şi Ucenicii...

Pedagogia răbdării necazurilor în operele Sfinților Trei Ierarhi

Preambul Referindu-ne la noţiunea de necaz, în „Dicţionarul Limbii Române moderne” găsim următoarele definiţii: 1.Necaz-supărare, amărăciune,...

Biserica și rolul ei în viața creștinilor

Introducere Biserica este instituția divino-umană, corabia care-i poartă pe oameni pe valurile învolburate ale vieții pentru a-i duce la limanul...

Viața și Activitatea Sfântului Grigorie de Nazianz

VIAŢA ŞI ACTIVITATEA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NAZIANZ Sfântul Grigorie de Nazianz Motto: “Mai bine un război vrednic de lăudă, decât o pace care te...

Maica Domnului în Învățătura Sfântului Ioan Damaschin

Introducere Legat de Maica Domnului Serghei Bulgakov afirma în anul 1925 : „Creştinismul numai cu Hristos, fără Maica Domnului, e în fiinţa sa o...

Învățatura despre Sfințenia Bisericii

PREFAŢĂ Sfântul Apostol Pavel ne învaţă că Biserica este Trupul lui Hristos şi Hristos este Capul ei. (Efes. I, 23; V, 23), iar Trupul are mai...

Cunoașterea lui Dumnezeu

INTRODUCERE Dumnezeu Se face cunoscut oamenilor, El este imanent şi transcendent în acelaşi timp. Deşi pare o afirmaţie paradoxală, totuşi fiinţa...

Despre Sfântul Duh la Părinții Capadocieni

Introducere Sfântul Duh, Sfinţitorul şi Domnul-de-viaţă-făcătorul, este a treia persoană a Sfintei Treimi. El este consubstanţial, adică de...

Te-ar putea interesa și

Spiritualitatea hotărârilor Sinodului VII Ecumenic

INTRODUCERE Se observă în perioada postmodernă o serioasă reîntoarcere a preocupărilor spirituale, dacă în veacul al XIX-lean şi în bună parte din...

Istoria Icoanei și a Iconoclasmului

PARTEA I CHIPUL CEL VEŞNIC Sfântul Pavel spune despre Hristos: „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut” (Col 1,15), şi Hristos însuşi spune lui...

Teologia Icoanelor

Capitolul 1. Sfântul Ioan Damaschin Cuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Ioan Damaschin (cca. 675 - 4 decembrie, 749), numit şi...

Cultul Sfinților

Preliminarii Cultul sfinţilor în Biserica Creştin-Ortodoxă se întemeiază pe două puncte de credinţă: 1) pe credinţa că omul primind Sfintele...

Iconoclasmul

Iconoclasmul nu a apărut odată cu Leon III Isaurul, căci un curent, să-i zicem subteran, de ostilitate faţă de imagini era prezent de câteva...

Ai nevoie de altceva?