Tratare Iov 10, 8

Introducere

Dumnezeu, iubirea absolută, l-a creat pe om şi a stabilit o relaţie în care să domine acest sentiment de fericire şi mulţumire. Dacă în prima carte a Sfintei Scripturi Moise scrie „Şi a zis Dumnezeu „Să facem om după chipul şi asemănarea noastră” (Fc. 1, 26), în cartea Iov întâlnim versetul „ Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime” (Iov 10, 8).

Diferenţa dintre cele două versete constă în faptul că în primul, raportul este de sus în jos, dinspre cer spre pământ, cugetarea şi acţiunea vine de la Creator spre creatură, în timp ce în al doilea întâlnim pe creatura care se îndreaptă spre Creator. În acest verset îl avem pe dreptul Iov ca reprezentant al întregii creaţii care prin cuvintele sale îl mărturiseşte pe Dumnezeu Creator, însă nu numai, ci şi ca Cel Atotputernic, Cel Care are putere să dea şi să ia viaţa („ şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime.”Iov 10, 8b).

Dreptul Iov foloseşte aceste cuvinte într-un context tulburător. După ce îşi pierde averea şi familia, acesta se întristează şi este mustrat de prietenii săi, iar în tânguirea sa, el se îndreaptă spre Dumnezeu, Cel Ce toate le face, şi într-o cuvântare spre Creatorul Său, Iov mărturiseşte Atotputernicia Stăpânului şi faptul că Dumnezeu nu este ca oamenii, ci Atotdrept, însă cu toate acestea întristarea lui Iov apare din cauză că vede nedreptatea ce există în această viaţă, fapt ce îl duce cu gândul la ieşirea din această lume a răului, a încercărilor şi a durerii, ajungând până dorinţa de a nu se fi născut („De ce m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut! Aş fi fost ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele mamei mele aş fi trecut în mormânt.” Iov 10, 18-19).

Tot în Vechiul Testament mai avem un loc în care sunt folosite aceste cuvinte, însă de data aceasta cu altă conotaţie. Autorul este dreptul David care în Psalmul 118 spune „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale.”(Ps. 118, 73), text dintr-un psalm de laudă în care psalmistul după mărturisirea adusă lui Dumnezeu îl roagă să-i călăuzească paşii spre mântuire.

Observăm la cei doi drepţi vechitestamentari contextul diferit al mărturisirii lor, unul evidenţiind puterea Creatorului, iar celălalt înţelepciunea şi iubirea proniatoare a lui Dumnezeu prin care a fost creat omul şi este îndrumat spre mântuire.

Ediţii scripturistice

BIBLIA HEBRAICA STUTTGARTENSIA

`ynI[E)L.b;T.w:) bybiªs'÷ dx;y:ï ynIWf+[]Y:w:) ynIWbC.[iâ ^yd<äy" WTT Iov 10:8

SEPTUAGINTA

Iov 10:8 ai` cei/re,j sou e;plasa,n me kai. evpoi,hsa,n me meta. tau/ta metabalw,n me e;paisaj

BIBLIA 1688

,,Mâinile Tale m-au zidit şi m-au făcut; după aceasta, premenindu-mă, m-ai lovit.”

Biblia 1914

,, Mâinile tale m’au zidit şi m’au făcut, după aceasta schimbându-mă m’ai bătut”

BIBLIA 1988

„ Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit şi apoi Tu mă nimiceşti în întregime”

BIBLIA 2001

,, Cândva mâinile Tale mi-au plăsmuit un chip şi m-au făcut; pe urmă, sucind-o, m-ai lovit”.

Referindu-mă critic la aceste variante de text, aş remarca faptul că în textul ebraic se pune accent pe “mâna” lui Dumnezeu, adică pe puterea Lui care poate să fie atât creatoare, cât şi distrugătoare, Acestuia fiindu-I de cuviinţă atât să creeze, cât şi să hotărască ce va face cu creatura Sa.

În textul grec al Septuagintei apare cuvântul metabalw,n care înseamnă “a-şi schimba [cineva] părerea”. Acest cuvânt oferă un alt sens versetului, analizând faptul că Dumnezeu este Atotputernic şi poate să creeze şi să lovească pe om cu aceeaşi uşurinţă, însă pentru actul lovirii, pedepsirii intervine omul cu acţiunile sale, care în cazul în care nu sunt în sfera poruncilor lui Dumnezeu atrag mânia Creatorului, schimbarea caracterului creaţiei lui de “bună foarte” şi implicit pedeapsa care este de fapt normă de îndreptare spre drumul cel bun.

Între textele româneşti din anii 1688 şi 1914 nu există deosebiri decât de vocabular, însă acelea sunt văzute ca ceva normal, calculând diferenţa de ani dintre cele două variante de text, însă ideea dogmatică de Dumnezeu Creator, Atotputernic, Proniator şi Judecător nu este ştirbită.

În Biblia din 1988 textul este asemănător cu textul ebraic, nemaiexistând un termen care să ateste nevoia unei intervenţii din partea omului pentru ca Dumnezeu să fie prin lovirea omului Judecător, ci este arătat doar ca Stăpân Atotputernic Ce poate să creeze şi să lovească pe om. Cu toate acestea, apare sintagma “mă nimiceşti în întregime” care semnifică sfârşitul omului, întoarcerea lui în pământul din care a fost făcut, concluzionând aşadar că această versiune a Bibliei se referă nu la pedeapsa prin care Dumnezeu vrea să ne îndrepte, ci la faptul că Dumnezeu este Cel Care ne dă şi ne ia viaţa.