Traume Psihologice și Spirituale ale unei Personae Care a Făcut Avort

Traume psihologice şi spirituale ale unei personae care a făcut avort

1. Precizări terminologice

Cuvantul avort derivă din latinescul aborior,termen opus lui orior-a naște, și care inseamna a muri sau a dispare prematur.Consultand DEX-ul,gasim următoarea definitie a avortului:avort-intrerupere accidentală sau provocată a graviditătii înainte ca fatul să poată trăi inafara organismului matern.Avortul spontan inseamna pierderea neprovocata a fatului inainte de a 180-a zi de nastere.Unii medici nu mai folosesc termenul de avort pentru a desemna această odioasa crimă,ci vorbesc de intrerupere de sarcină.

2. Viața – dar divin

Dacă ne-am întreba cu toții care este darul suprem pe care ni l-a oferit Dumnezeu, am putea răspunde cu toată siguranța: viața. Și aceasta nu numai pentru că în timpul vieții ne putem bucura de frumusețile acestei lumi, ne putem împlini dorințele, dar mai ales că după această viață, ne așteaptă viața veșnică. Dintodeauna, nașterea unui copil a fost prilej de bucurie. De această bucurie negrăită sunt cuprinși părinții, frații , rudele apropiate și toți care află de acest eveniment. Dar cel mai mult se bucură mama și această bucurie trebuie să o însoțească toată viața pentru că Mântuitorul după Înviere, când a dăruit viață prin biruința asupra morții a zis femeilor : Bucurați-vă ! (Matei 28,9) și cea mai mare bucurie pentru o femeie este bucuria maternității. Femeia când trebuie să nască, se întristează findcă a sosit ceasul ei, dar după ce a născut a născut copilul nu-și mai aduce aminte de durere pentru bucuria că s-a născut om în lume. (Ioan 16,21)

3. Manifestările consecinţelor avortului (psihice)

Motto:“Viaţa începe în momentul fecundării. Din acea clipă ia naştere o fiinţă umană, o persoană cu drepturi depline. Nu există o trecere de la nimic la ceva, de la un ţesut impersonal la persoană.” (N. Ruther)

În contextul lumii contemporane în care provocările vieţii cotidiene tind să devină un real pericol pentru pace, dar mai ales pentru om, într-o desacralizare continuă prin care se încearcă ,,negarea,, religiei şi a valorilor spirituale, Biserica este cea care ne pune la îndemână mijloacele accesibile prin care se mai poate restrabili armonia unei vieţi duhovniceşti. Trăim astăzi în timpul unor transformări rapide, substanţiale şi adânci, în care omul se află într-un plin avânt spre realizarea aspiraţiilor sale fundamentale, înalte şi legitime, transformări generate de marile evenimente ale secolului al XX-lea ce au influenţat puternic evoluţia vieţii religioase.

Lucrarea de faţă are ca temă problema avortului şi traumele pe care o femeie care recurge la această ,,alternativă,, le întâmpină, le suferă; atât traume psihiologice, cât mai cu seamă traume sufleteşti. Datorită faptului că este o temă foarte întinsă asupra căreia se poate vorbi foarte mult, şi pentru a accede la o mai bună înţelegere a subiectului, ne vom opri mai cu seamă asupra manifestărilor consecinţelor avortului şi a experienţelor traumatizante întâmpinate de femeile care fac avort. În cele ce urmează, vom încerca să tratăm temele amintine, încercând totodată să tratăm această problemă şi din punct de vedere duhovnicesc.

Decizia de a avea un copil este una dintre cele mai importante decizii pe care le ia o femeie de-a lungul vietii. În vremurile în care trăim, copilul nu este văzut întotdeauna ca un dar, de cele mai multe ori, această decizie fiind condiţionată de o serie de factori, cum ar fi momentul nepotrivit, eventualele neajunsuri financiare, partenerul nepotrivit sau refuzul acestuia.