Literatura română pentru copii

Capitolul I. LITERATURĂ PENTRU COPII

1. Se dă textul:

„Pe mușchiul gros, cald ca o blană a pământului, căprioara stă jos, lângă iedul ei. Acesta și-a întins capul cu botul mic, catifelat și umed, pe spatele mamei lui, și, cu ochii închiși, se lasă dezmierdat. Căprioara îl linge, și limba ei subțire culcă ușor blana moale, mătăsoasă a iedului. Mama îl privește, și-n sufletul ei de fugarnică încolțește un simțământ stăruitor de milă pentru ființa fragedă căreia i-a dat viață, pe care a hrănit-o cu laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi, căci vremea înțărcatului venise de mult încă. Și cum se uită așa, cu ochii îndurerați, din pieptul căprioarei scapă ca un muget înăbușit de durere; iedul deschide ochii. Căprioara se îmbărbătează, sare în picioare și pornește spre țancurile de stâncă din zare, printre care vrea să-l lase rătăcit.”

(Emil Gârleanu - Căprioara)

Argumentați, în maxim 250 de cuvinte, caracterul literar al textului dat, prin indicarea a cel puțin trei mărci ale literarității.

În opinia mea, lumea măruntă a celor care nu cuvântă din opera lui Emil Gârleanu nu este numai o lume pitorească, de un farmec aparte sau de un umor discret, ci este și o lume plină de neliniște și întrebări, care își are dramele ei mute, zguduitoare uneori.

În schița „Căprioara”, Emil Gârleanu zugrăvește tocmai astfel de drame, căci căprioara împinsă de sentimentul matern se jertfește în locul puiului ei iubit.

În primul rând, pentru a releva caracterul literal al schiței putem aminti de limbajul expresiv. Stilul este concis, bogat în epitete și comparații. Textul literar este o împletire perfectă a narațiunii cu descrierea. Naraținea la persoana a III-a indică faptul că naratorul este obiectiv, prezentând faptele din exterior, fără a lua parte la desfășurarea lor.

În al doilea rând, inovarea la nivelul expresiei, prin asocieri neobișnuite de cuvinte, nerespectarea topicii firești a cuvintelor, invenția la nivel lexical, amestecul registrelor, reprezintă o altă caracteristică a literalității.

O a treia caracteristică este reperzentată de trezirea emoției estetice prin lipsa unei finalități practice, caracteristică numită „gratuitatea actului artistic”.

Schița are o însemnată valoare instructivă și educativă. Aceasta constituie un mijloc de cunoaștere a unor aspecte din viața animalelor, păsărilor, insectelor și chiar a plantelor, redate într-o formă literară accesibilă. Lectura schițelor le trezește copiilor dorința de a observa mai atent la viața din natură și mărește interesul pentru cunoașterea viețuitoarelor, contribuind la dezvoltarea spiritului de observație. Astfel că, prin forma ei artistică schița „Caprioara” de Emil Gârleanu contribuie la dezvoltarea sentimentelor estetice ale copiiilor.

2. Definiți conceptul de literatură beletristică.

Literatura beletristică definește arta sau creațiile artistice al căror mijloc de exprimare este cuvântul scris și rostit, sau totalitatea operelor care se supun criteriului artistic.

În mod uzual și oarecum superficial, beletristica se împarte în trei genuri diferite:

- Poezia, reprezentând genul liric;

- Proză, reprezentând genul epic;

- Teatrul, reprezentând genul dramatic.

3. Definiți conceptul de „literatură pentru copii”.

Literatura pentru copii este un gen care se adresează unui anumit segment de vârstă, respectiv celor aflați la anii copilăriei sau ai adolescenței. Este un gen literar care s-a născut în secolul al XIX-lea și a cunoscut o extindere abia în secolul al XX-lea. Prima specie a acestui gen o constituie basmele, dar există cercetători care includ în această categorie texte pentru copii, inclusiv benzile desenate, cărțile de colorat sau cele cu texte redus concepute în vederea familiarizării celor mici cu anumite noțiuni (fructe, legume, animale, anotimpuri, etc.) și deprinderi (de a număra, etc.). Astfel că, aceasta este ceea ce numim în mod curent literatură de consum cu o funcție prioritar educativă sau de relaxare.

Totalitatea creațiilor scrise și orale, inspirate de universul copilăriei, care se supun criteriilor estetice, cu valoare artistică recunoscută și care prezintă, dincolo de mărcile literarității, și o dimensiune etică, moralizatoare este definiția literaturii pentru copii, într-un sens restrâns.