Adopția internațională

Introducere

Adopția reprezintă acel act juridic cu ajutorul căruia o persoană devine părintele legal al unui copil care nu îi este fiu biologic. În funcție de legislația fiecărui stat, adopția, poate fi realizată de: un cuplu căsătorit, o persoană necăsatorită sau un cuplu homosexual.

Principalul motiv pentru care am ales această temă este determinat de interesul pe care îl avem față de copiii fără o familie, lipsiți de sprijinul emoțional și economic care este esențial pentru a avea o bună dezvoltare și adaptare în societate. Pentru ca acești copii să poată fi ajutați este necesară cunoașterea în detaliu a legislației.

Datorită acestei teme avem șansa de a învăța și a cunoaște tot ceea ce se necesită pentru ca procedeul să fie finalizat atât în favoarea celui adoptat căt și a adoptatorului, dar si ceea ce reprezintă cu adevarat adopția.

Odata cu trecerea timpului, adopția a suferit schimbări, legislația s-a modificat, adaptându-se societății.

Primul sistem legislativ cunoscut, în care se identifică adopția este Codul lui Hamurabi din Babilon, apoi aceasta este reglementată și recunoscută în majoritatea sistemelor legislative. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX- lea se regăsesc începuturile legislației moderne. Primul stat care a adoptat o astfel de lege a fost Massachusetts în anul 1851, atunci fiind recunoscută adopția ca fiind un proces social și juridic de protecție a copilului. Apoi treptat toate statele din S.U.A. au adoptat legi în domeniul acesta.

În urma Primului Război Mondial apar două elemente noi în domeniul adopției: adopția închisă și practica potrivirii.

Al Doilea Război Mondial aduce și el schimbări importante, este introdusă o nouă formă, cea de adopție internațională.

Între anii 1960-1970 sunt înregistrate și alte schimbări importante, acestea ducând la apariția termenului de adopție deschisă și adopție semi-deschisă.

În țările în care numărul de adopții era foarte ridicat și a depășit numărul de copii sănătoși disponibili au început să fie acceptate adopțiile copiilor cu nevoi speciale.

În prezent toate formele de adopție, atât adopția închisă/deschisă, națională/internațională, coexistă în proporții diferite în state diferite.

Sisteme de protecție specială a minorului Protecția specială a copilului reprezintă ansamblul măsurilor, prestațiilor și serviciilor destinate îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților săi.

Măsurile de protecție specială a copilului prevăzute de legislația României sunt :

a) Plasamentul

b) Plasamentul în regim de urgență

c) Supravegherea specializată

d) Tutela

e) Curatela

f) Adopția