Chestionarul și Interviul

1. Cercetarea comunicationala vs. cercetarea jurnalistica. Experimentul

2. Esantionul – element reprezentativ al cercetarii

3. Intrebarile – elemente de baza ale chestionarului

4. Chestionarul

5. Interviul

6. Concluzie

Cercetarea jurnalistica se deosebeste de cercetarea comunicationala prin ceea ce se numeste mass media. Cercetarea jurnalistica se refera la comunicarea mass media, iar cercetarea comunicationala studiaza procesul de comunicare.

In functie de origine se face si o alta distinctie: cercetarea jurnalistica se face in scoli si in facultati de jurnalism, pe cand cercetarea comunicationala se face in facultati de stiinte sociale, in afara jurnalismului.

Adevarul este ca nu exista frontiere. Exista doar cercetare comunicationala. Fiecare parte este legata de alta, iar distinctia se face prin faptul ca uniii sunt interesati de o latura, iar altii de alta.

Jurnalismul are ca obligatie aparte studiul:

- Comunicarii de masa ca institutie sociala: organizare, control social, locul in structura sociala si functia, continutul, audienta, responsabilitatile si performanta.

- Conditiilor de eficacitate: alegerea canalelor, natura mesajului, propria selectie a audientei, natura atentiei, transmiterea unui mesaj, relatia de structura de grup si predispozitia la efect.

- Naturii efectelor: ce face comunicarea de masa in cadrul vietii individului, ce contribuie la schimbarea sociala sau la lipsa schimbarii.

Un motiv pentru care exista dificultati in a expilca si a prezice efectele aparente ale comunicarii de masa este faptul ca nu a fost considerata structura grupului de audienta. Obiectivele demografice caracteristice sunt: varsta, statutul civil, religia, locul de munca.educatia ocupa si ea un loc important. Variabilele de atitudine si motivatie sunt importante si folositoare.

Un ziar sau o statie tv, o redactie a unei reviste sau un studio de filmare reprezinta o retea comunicationala. Aceasta retea foarte complexa leaga grupuri si siteme, autoritatea si influienta.

In cercetarea comunicationala de masa exista doua directii:

- Unii cercetatori cauta in mod direct solutii la problemele comunicationale practice, zilnice.

- Alti cercetatori se concentreaza pe una sau mai multe variabile si cerceteaza comportamentul acestora in diferite situatii si relatia lor cu alte variabile.

In prima faza cercetatorul poate proba, poate folosi tehnici sau interviuri focalizate pe un grup restrans de oameni astfel incat sa poata sa se exprime cat mai complet asupra problemei. Astfel de interviuri pot oferi indicii importante pentru un viitor studiu. La acest nivel „cercetarea motivationala” este cea care primeaza.

Un alt nivel presupune folosirea datelor din primul studiu pentru a obtine un cadru sistematic asupra varietatii modurilor in care oamenii se orienteaza asupra aspectelor lumii din jurul lor. Acestui nivel ii este caracteristica „metodologia Q” – presupune dezvoltarea tipologiei unei persoane pe baza intereselor de lectura.

Cercetatorul se poate concentra asupra uneia sau mai multor variabile astfel incat sa faca un experiment pentru determinarea modului in care o variabila influienteaza o alta variabila in conditii de control.

Urmatorul pas ar fi dezvoltarea unei discrieri precise a caracteristicilor audientei, de exemplu cititorii unui ziar.

Cercetatorii pot fi interesati si de schimbarea comportamentului de-a lungul unei perioade lungi de timp: luni sau chiar ani. Aceste cercetari vor fi de tip longitudinal sau „panel”, in cadrul carora vor fi facute inteviuri repetate acelorasi persoane.

Poate fi facut si un studiu individual – o singura persoana „foarte” intensiv studiata. In cadrul acestui studiu exista mai multe directii:

- Analiza problemei

- Instrumente diverse

- Plan

- Descrierea schemei analitice

- Alegerea esantionului

- Realizarea codurilor

- Legatura cu oamenii

Dezvoltarea planului de studiu presupune :

- Alegerea si definirea problemei