Diferite abordări ale muncii cu persoanele cu tulburări mintale

Cea mai folosita metoda de interventie folosita de asistentul social este lucrul pe caz. Ea este numai una dintre metodele ce se bazeaza pe formele verbale de interactiune, in scopul de a produce schimbarea situatiei clientului. Lazarus, prin conceptual sau de terapie de comportament multi-modala, se apropie cel mai mult de parerea noastra despre tehnica si practica interventiei.

Asistentii sociali trebuie incurajati sa-si experimenteze si sa-si largeasca competentele. Interesul pentru formele specializate de interventie poate avea mai multe avantaje- faciliatrea colaborarii cu alte discipline; asigura asistentului social posibilitatea de a oferi echipei de asistenti sociali o competenta speciala si o imbunatatire a satisfactiei muncii.

Metode de terapie:

- psihoterapia individuala

- psihoterapia comportamentala

- invatarea de abilitati sociale

- terapia de familie

- psihoterapia de grup

- terapia existentiala

Psihoterapia individuala

Bazele tutror formelor de psihoterapie rezida in aceea ca relatia dintre client si therapist este mediul prin intermediul caruia poate surveni schimbarea. Cea mai importanta sarcina este increderea, de ambele parti, de a intelege semnificatia pe care o are pentru client problema sa.

Exista multe scoli diferite de psihologie:

- urmasele lui Freud, Jung sau Klein cauta sa releveze aceasta intelegere, oferind clientului o privire specila asupra lumii sau un limbaj prin care explice;

- alte scoli, de obicei urmase a doi psihologi americani, Rogers si Kelly lasa ca aceasta intelegere alterata de stress sa acrtioneze asupta conceptelor si a modului de a privi viata pe care clientii il au deja. Ei subliniaza importanta incercarii terapistului de a intelege si releva ceea ce clientul incearca sa comunice.

Criteriile pentru selectarea pacientilor difera si ele de la o scoala la alta, dar cele mai multe par sa se bazeze pe:

- recunosterea simptomelor ca fiind de natura psihologica

- tendinta de a fi introspective

- curiozitatea personala

- onestitatea in discutarea dificultatilor

- dorinta de experiment si schimbare

- posibilitatea de a participa la sedintele de terapie posibil lungi.

Procesul terapeutic variaza de asemenea de la terapist la terapist si de la client la client.

Se poate face insa unele generalizari si se pot indica probleme generale asupra carora vor reflecta cei mai multi dintre terapisti.

Psihoterapia behaviorista

Aceasta forma de terapia se bazeaza pe teorii dezvoltate de psihologi interesati in invatarea teoriilor si comportamentelor animale. Tehnicile rezultate din aceasta activitate teoretica sunt apoi aplicate clientilor intr-un cadru teoretic ce se sprijina, intr-o masura limitata, pe ideile generate de terapiile bazate pe relatii.

Tehnicile behavioriste tind sa fie aplicate la o gama destul de restransa de probleme psihiatrice si sunt invocate doar cand pot fi stabilite tinte specifice pentru schimbare.. au fost abordate probleme ca cele enumerate:

- anxietatile

- obsesiile

- unele forme ale disfunctiilor sexuale, cum ar fi impotenta

- dereglari de tipul impulsurilor de necontrolat cum ar fi jocurile de noroc, obezitatea, anorexia si automutilarea.

Zone largi din panteonul psihiatric, cum ar fi schizofrenia acuta sau depresiile grave, sunt rareori abordate in acest mod. Seligman, care a avansat idea “neajutorarii invatate” a demonstrat posibilitatea lucrului cu personae depresive si multe dintre ideile si tehnicile lui pot fi usor asimilate in munca sociala.

Isaac Marks, un reprezentant britanic de frunte al teoriei comportamentale, a impartit metodele folosite in doua mari tipuri:

- cele care reduce anxietatea legata de comportament, cum ar fi fobiile sau gesturile compulsive

- cele care reduce apetitele comportamentale, cum ar fi obezitatea si exhibitionismul.