Discriminarea femeilor la locul de muncă și în politica europeană

1. De ce am ales tema/ importanța ei:

Discriminarea este un lucru bine știut de toată lumea iar în cazul discriminării pe bază de sex femeile au avut dintotdeauna de suferit. Deoarece inițial femeile nu aveau dreptul de a munci erau inferioare bărbaților iar deși societatea a evaluat și au trecut mii de ani de la acele timpuri multe preconcepții au rămas și în ziua de azi, având drept consecință discriminarea lor la locul de muncă. Astfel domeniile guvernate de bărbați , și nu numai, discriminează femeile din mai multe puncte de vedere..de la felul în care sunt concepute de aria de clienți/persoanele cu care interacționează la felul în care sunt tratate de superiori. Feminizarea muncii este un femonem ce a schimbat cu totul piața de muncă iar din acest motiv au apărut anumite frustrări. În cadrul politicii ce poate fi înțeleasă tot ca un loc de muncă am observat că majoritatea persoanelor cu o forță politică sunt de sex masculin. Dacă societatea a plecat din punctul în care femeile nu aveau nici măcar drept de vot, în ziua de azi femeile concurează și la prezidenție iar unele țări precum Irlanda, Finlanda, Elveția sau Argentina au președinți de sex feminin.

Discriminarea femeilor la locul de muncă este un fapt destul de des întâlnit și din păcate foarte puține femei realizează că au fost discriminate. În timp ce în unele locuri discriminarea este un lucru foarte normal și obișnuit firmele la un nivel înalt au o politică special privind discriminarea la locul de muncă dar din păcate cele mai des întâlnite cazuri nu sunt cele precizate din urmă.

Activistele feminist au militat întotdeauna pentru drepturi egale între femei și bărbați și au luptat contra abuzurilor sau diferențelor nedrepte. Din păcate România nu este o țară foarte avansată din acest punct de vedere iar discriminarea este pedepsită din punct de vedere legal abia din anul 2013 când sancțiunile au fost adoptate prin intermediul unei ordonanțe de urgență ce a fost dată din cauza, sau datorită, presiunilor Comisiei Uniunii Europene

Spuneam anterior că femeile inițial nu aveau niciun drept, pentru a ajunge la situația în care suntem astăzi o serie de femei curajoase s-au impus la inceputul secolului XIX și au dat startul fenomenului ce poate fi înțeles sub numele de emanciparea femeii. Astfel americanca Elizabeth Blackwell si englezoaica Elizabeth Garett Anderson, învingând orice greutate, au obținut diplome în medicină, iar Florence Nightingale, în timpul războiului din Crimea, prin munca sa plină de abnegație a ridicat la rang de profesie munca surorilor medicale. O grimasă stranie a istoriei este faptul că până când aceste personalități au obținut dreptul la muncă (ca mijiocul suprem de obtinere a libertății, a independenței si a respectului de sine), miile de femei sărace făceau munci de corvoadă în condiții inumane în mine și fabrici numai pentru simpla subzistența. Și aceasta era un fel de "egalitate", un minerit egal, împărțit cu bărbatii, din care femeile au fost salvate de reforma legilor referitoare la industrie și de nivelul de trai aflat in creștere.

Atât pentru femeile reformatoare, cât și pentru bărbații simpatizanti cu miscarea lor, a devenit tot mai evident faptul că cel mai important drept pentru femei îl constituia dreptul la vot. Lupta pentru dreptul la vot al femeilor a luat amploare la mijiocul secolului al XIX-lea în Marea Britanie și în SUA. Mișcarea a avut mulți adepti, dar foarte greu a reusit să învingă concepția tradițională. In Marea Britanie principalul oponent al acestei aspirații a fost chiar o femeie, regina Victoria. Derularea evenimentelor în multe țări occidentale a fost relativ asemănătoare. În câteva state luminate (Noua Zeelanda, Australia, Finlanda si Norvegia) femeile au obținut dreptul la vot încă înaintea primului razboi mondial (1914-1918). În alte țări lupta s-a intensificat, dar nicăieri atat de dramatic ca în Anglia. In 1903 în fruntea aripii mișcării pentru obținerea dreptului la vot a ajuns Emmeline Pankhurst. Luptătoarele în această mișcare, sufragetele, (dreptul la vot in engleza este suffrage) au intrerupt adunări politice, s-au legat de garduri cu lanțuri, încercând astfel obținerea revendicărilor.

Deoarece milităm pentru drepturi egale între femei și bărbați am decis să inițiem această campanie referitoare la Discriminarea femeilor la locul de muncă și în politică.

2.Definiții privind discriminarea:

Conceptul discriminare provine din limba latină, și înseamnă a separa, a distruge, a deosebi și este utilizat atât în cercetările de specialitate cât și în limbajul uzual.

Discriminarea este o acțiune care presupune un tratament diferit, nedrept față de unele persoane care aparțin unui anumit grup social. Există mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul că implică o anumită formă de excludere sau de respingere.

Discriminarea socială reprezintă un comportament diferențial, în sens negativ, în detrimentul unor categorii sociale. Categoriile sociale care suferă de pe urma discriminării sunt: femeile, persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilități fizice, dar si psihice (aici se includ tulburarile psihice), homosexualii, imigranții.

3. Istoricul formei de discriminare pe teritoriul României:

Organizațiile feministe din România au dus o campanie susținută pentru dreptul de vot în periaoda dintre cele două războaie mondiale. În ciuda presiunilor exercitate asupra oamenilor politici ai vremii, reușita s-a materializat doar prin Constituția din 1938. Demersul venea pe fondul emancipării sociale a femeilor din România Mare.

Primul pas către exercițiul politic feminine s-a făcut printr-o lege dată de țărăniști la începutul crizei economice interbelice, în 1929. Astfel, primeau dreptul de a fi alese în consiliile comunale și județene.