Economie și religie

Cum convingi oamenii să creadă într-o rânduială atât de imaginată precum Creștinismul, deomocrația sau capitalismul? „ Mai întâi de toate, niciodată să nu admiți că acea ordine este imaginată. Mereu să insiști că ordinea care susține societatea este un obiectiv real creat de marii zei sau de legea naturii. Oamenii sunt egali, însă nu pentru că Thomas Jefferson a spus așa, ci pentru că Dumnezeu i-a creat în acest fel. Piețele libere sunt cele mai bun sistem economic, dar nu pentru că așa a zis Adam Smith, ci pentru ca acestea sunt legile imutabile ale naurii.” spunea Yuval Noah Harari în cartea sa, „Sapiens. Scurtă istorie a omenirii”

Conform lui Iannaccone, studiul raporturilor dintre economie și religie este benefic pentru științele economice deoarece informații cu privire la comportamentele umane care nu funcționează după principiul pieței sunt mai accentuate și mai bine cunoscute și astfel conduc la găsirea unor modalități în care modele economice pot fi modificate pentru a răspunde la întrebările legate de credință, norme și valori. O primă manieră de abordare este aceea care constă în înțelegerea comportamentului religios, aplicându-se teoria și tehnica microeconomiei (domeniul economic), a doua abordare reprezintă studiul consecințelor economice ale religiei, a treia abordare(„știința economica a religiei”) reflectă evaluarea politicilor economice, din perspectivă religioasă, iar o a patra abordare constă în evaluarea organizațiilor religioase din perspectiva legilor economice de piață.

Rachel McCleary și Robert Barro sunt de părere că raportul dintre domeniul religios și cel economic este unul bi-direcțional, considerănd că „dacă vom privi religia ca pe o variabilă dependentă, întrebarea centrală privește modul cum dezvoltarea economică și a instituțiilor politice afectează credințele și participarea la viața religioasă. Daca vom privi religia ca pe o variabilă independentă, întrebarea cheie este cum anume religiozitatea afectează caracteristicile individuale, cum ar fi etica muncii, onestitatea și spiritul de economie, influențând astfel performanța economică”.

Daca variabila este una dependentă, McCleary arată că dezvoltarea economică semnificativă ține să fie invers proporțională cu religiozitatea. Conform tezei teoreticienilor, pe măsură ce oamenii dispun de o mai multă bunăstare, aceștia devin tot mai puțin religioși. Datoriă creșterii economice, religia începe sa aibă un rol tot mai redus în domeniul politic, al dreptului și în cel al instituțiilor publice.

Cei patru indicatori ai influenței dezvoltării economice asupra religiei, propuși de către cercetătoarea americană, sunt :

a. Educația . Nivelul de educație este în general proporțional cu cel al bunăstării și invers

proporțional cu cel al credinței. Există însă un raport direct proporțional între nivelul de educație și cel al participării la viața religioasă, care se datorează tendinței de apreciere a oportuntății de socializare indusă de religie. Astfel, cele două efecte se anulează reciproc, astfel nu putem spune ca sunt mai puțin religioase societățile mai bogate, cu un nivel al educaței mai ridicat.

b. Valoarea timpului. Participarea la viața religioasă este influențată de costul timpului

acordat ei, acesta fiind mai mare în economiile dezvoltate (venitul mediu în unitatea de timp este mai mare). Se observă o diferență și din punct de vedere al vârstei, persoanele mai în vârstă și cele foarte tinere, având un timp mai ieftin, sunt mult mai implicate în viața religioasă.

c. Speranța de viață. Creșterea speranței de viață, ca urmare a creșterii bunăstării,

determină reducerea participării oamenilor la viața religioasă, însă este urmată de o sporire, odată cu vârsta.