Individul ca jucător strategic - Perspectiva alegerii raționale

Exista 2 acceptiuni in metafora vietii sociale ca joc:

In primul rand, realitatea este construita social.

Prima acceptiune este ca indivizii umani sunt jucatorii principali. Acestia sunt jucatori rationali (isi urmaresc calculat propriile preferinte), sunt jucatori strategici (tin cont de strategiile altor jucatori, astfel incat sa isi atinga obiectivele).

In urma intalnirii jucatorilor strategici, se configureaza tiparele vietii sociale (simboluri, institutii, structuri sociale), care se afla intr-o continua schimbare, ca urmare a rezultatelor jocului social.

Jocul vietii sociale aduce in prim plan importanta initiativei si a creativitatii individuale.

Exista jucatori mai buni sau mai prosti, mai norocosi sau mai ghinionisti, iar regulile jocului sunt intr-o continua renegociere.

A doua acceptiune este aceea ca indivizii sunt jucati de catre realitate, ei fiind pionii, iar societatea actorul principal. Desi indivizii se zbat si au initiativa, astfel incat sa isi atinga obiectivele, indivizii fac parte din jocul societatii. Ideea este ca indivizii nu au puterea necesara pentru a schimba institutiile sociale, fie ca folosesc metode protestatare sau revolutionare, ci cel mult, pot contribui la mentinerea sau transformarea lor, dar in acelasi spirit.

Omul rationat si jocurile sale

Omul este de doua tipuri, economic si normativ, luand decizii strategice: piata si actiune colectiva.

Omul economic este rational in cunoastere (se raporteaza la obiectiv la lume) si rational in cunoastere (isi urmareste propriile preferinte in functie de raportul cost-beneficiu si riscuri).

Omul economic are de ales intre: a pierde fara a castiga ceva sau a evita pierderea.

Omul economic isi urmareste interesele, fiind egoist.

Costul e o variabila importanta, individul putant lua decizii extrinseci.

Omul economic difera de la o cultura la alta si de la un individ la altul. Poate avea valori diferite, unul fiind egoist, altul moral.

Omul normativ nu este irational, ci este un om ale carui preferinte tin cont de alti indivizi sau de alte considerente etice, precum corectitudinea sau justitia.

Omul normativ este cel care are valori morale. Se sacrifica pentru ele, este atent la deciziile luate. Cand vine vorba de bani, omul economic reduce totul, omul normativ nu ia decizia prin calcul, ci prin ierarhizarea valorilor, pentru a face alegerea potrivita. Omul economic risca sa fie ingust in calculul intereselor, facand situatia praf, iar omul normativ risca sa fie prea obedient sau rupt de realitate pentru a anticipa corect consecintele actiunilor sale. Omul economic abandoneaza situatiile dificile, alegegand calea usoara, omul normativ alege calea grea, ramanand fidel si in situatiile de criza.

Intre tipul ideal al omului economic si cel al omului normativ, in fapt, la baza stau deciziile pe care oamenii le fac in realitate. Omul normativ tinde sa fie supraprezentat, deoarece perceptia europeana considera ca a fi calculat este deseori negativ, fata de a fi altruit si respectuos fata de valorile si normele morale.

Omul economic:

- Isi vede interesele materiale si individuale (sau interesele apropiatilor)

- Estimeaza riscul si isi calculeaza beneficiile

- Are un comportament predictibil, justificat prin analiza

- Prefera interesul pe termen scurt, in loc de cel pe termen lung.

- Nu coopereaza in situatii de incertitudine

Omul normativ:

- Respecta normele sociale (interesul comunitatii din care face parte)

- Judeca si actioneaza moral

- Este obedient si conformist

- Coopereaza in situatii limita