Integrarea copiilor instituționalizați de vârstă preșcolară în societate

ROLUL FAMILIEI

“ Familia este o formã de comunicare umanã întemeiatã prin cãsãtorie, care uneşte pe soţi şi pe copiii acestora prin relaţii strânse de naturã biologicã, economicã şi spiritualã; grup mai larg cuprinzând pe toţi cei care se trag dintr-un strãmoş comun” ( Breban, 1987, p.357).

Familia reprezintã una din verigile sociale cele mai vechi si mai specifice în asigurarea continuitãţii şi afirmãrii depline a fiinţei umane. Familia este determinatã în ultima instanţã si condiţionatã, în organizarea şi evoluţia sa, de modul de organizare a societaţii pe care o reflectã.

“ Familia reprezintã grupul social al cãrui membrii sunt legaţi prin raporturi de vârstã, cãsãtorie sau adopţie si care trãiesc împreunã, coopereazã sub raport economic şi au grijã de copii” (Zamfir, Vlãsceanu, 1993, p.283).

Familia se poate distinge ca:

Grup de persoane unite prin rudenie sau cãsãtorie, care au o viaţã comunã bazatã pe sentimente, aspiraţii şi interese comune;

Realitate socialã, prin comunitatea de viaţã între persoanele care o compun;

Instituţie juridicã, prin reglementarile unei categorii de relaţii dintre oameni( prin norme juridice) ;

Formã specificã de comunitate umanã alcatuitã dintr-un grup de persoane unite prin cãsãtorie, filiaţie, rudenie;

Interacţiune si intercondiţionare intre soţ şi soţie, parinţi şi copii, precum si alte rude;

Formã de comunitate umanã întemeiatã prin cãsãtorie care uneşte pe soţi şi pe descendenţii acestora prin relaţii de sânge de ordin biologic, economic si spiritual( UNESCO);

Unitate socialã cu trãsãturi care îi sunt absolut proprii;

Principalele cauze a apariţiei familiilor anormale(alternative)

1). ABANDONUL

2). DECESUL

3). DIVORŢUL

4). SEPARAREA

PSIHOLOGIA COPILULUI

Fiecare copil are o entitate unică,cu propria lui personalitate irepetabilă.Fiecare copil se dezvoltă într-un ritm propriu şi într-un mediu familial cu o specificare familială caracteristică. Pentru ca personalitatea copilului să se realizeze total,el are nevoie de o famile stabilă,condusă de adulţi,părinţii,care să-l ghideze cu dragoste şi răbdare.

Dezvoltarea intelectuală a copilului trebuie stimulată,iar în primii 2 ani,aceasta este definitorie pentru formarea inteligenţei lui.

Primii 6 ani sunt cei mai importanţi şi definitorii în educaţia atitudinilor şi obiceiurilor individului.Relaţiile care se stabilesc între părinţi şi copii îin acest interval vor determina raporturile ce vor exista între părinţi şi copii în anii ce urmează.

Cresterea si educarea

Creşterea şi educarea unui copil implică o relaţie umană,iar aceasta nu se reduce la reguli şi legi.

Îngrijirea şi creşterea unui copil este o sarcină foarte dificilă,care cere o maturitate şi o responsabilitate deplină.

UN ALT DESTIN...

Copilul adoptat-poate prezenta tulburări psihologice.Nu s-a dovedit că ar fi mai predispus decât ceilalţi.În schimb,părinţii adoptivi îşi fac griji mult mai repede decât ceilalţi,ingroziţi de o ereditate necunoscută.O bună dezvoltare psihologică depinde mai ales de atitudinea părinţilor adoptivi şi de o ambianţă iubitoare şi caldă.