Politici Sociale

Protecţia socială în Comunitatea Europeană

Programul Economic-Social al Comunităţii Europene ţine cont de multitudinea fenomenelor

care se fac resimţite în Europa prezentului moment: îmbătrânirea populaţiei; apariţia unor noi

fenomene de sărăcie; utilizarea din ce în ce mai frecventă a noilor tehnologii (şi gradul diferenţiat

de accesibilitate a structurilor sociale la acestea); construirea unor noi orare de muncă;

permanentizarea şomajului; luarea în considerare a efectelor aspra mediului înconjurător; dorinţa

omului de a-şi intensifica participarea la rezolvarea problemelor sociale.

Programul Economic-Social al Comunităţii Europene devine operaţional în 6 domenii legate

unele de altele. Ele sunt cuprinse în partea întâia a Programului şi se referă la: dialogul social;

restructurarea vieţii şi muncii; sănătate şi securitate socială; mediu înconjurător; condiţii de viaţă;

tehnologia viitorului.

1. Dezvoltarea dialogului social şi relaţiilor profesionale pe piaţa muncii.

Obiectivul este încurajarea participării tuturor actorilor sociali la dialogul privind viitorul

social al Europei inclusiv implicarea celor care sunt răspunzători în procesul de schimbare prin

punerea la punct a unor metodologii specifice. Sunt formulate şi alte instrumente ştiinţifice cu

caracter social care urmează a fi utilizate la nivel naţional în scopul înnoirii situaţiei relaţiilor

profesionale, schimbul de experienţă etc.

2. Restructurarea vieţii şi a muncii, sub influenţa condiţiilor actuale cerute de tehnicile

moderne care influenţează atât calitatea individului de producător cât şi cea de consumator.

Obiectivul în această direcţie este facilitarea unor evoluţii echilibrate din punct de vedere

economic şi social; se urmăreşte corelarea dintre noul rol al muncii în societate combinat cu o nouă

calitate a vieţii şi cu prosperitatea oferită de creşterea şi dezvoltarea economică.

Concepţia de restructurare urmăreşte şi identificarea mijloacelor care permit salvarea şi

întărirea responsabilităţilor şi drepturilor fundamentale ale individului, care sunt sau nu aplicate.

De exemplu, a fost elaborat în cadrul acestui Program un manual special pentru personalul

implicat în gestionarea orarelor de muncă. Problema care apare în legătură cu programul de muncă

este însă dacă lucrătorii sunt în avantaj ca urmare a punerii în practică a formelor atipice de muncă( care reduc timpul liber conducând la stres şi chiar la scăderea eficienţei muncii). În această categorie intră: munca pe termen scurt, contractele cu durată determinată, munca de sâmbătă, munca de seară şi noapte.

3. Promovarea sănătăţii şi securităţii muncii.

Obiectivul acestui domeniu este furnizarea factorilor de decizie europeni a unui ansamblu de

referinţe comune; punerea la punct a unor metode care să ţină cont de la început de proiectul

normelor de sănătate şi securitate în avantajul întreprinderilor şi lucrătorilor; promovarea sănătăţii şi

securităţii tuturor lucrătorilor, dând însă prioritate grupurilor în mod particular vulnerabile.

4. Promovarea politicilor de protecţie a mediului

În această direcţie sunt prevăzute coroborarea tuturor programelor naţionale privind mediul

înconjurător în cadrul Comunităţii urmărindu-se în special păstrarea siguranţei mediului urban.

Succesul îl constituie combinarea aspectelor sociale, economice, profesionale şi de siguranţă

ecologică a mediului prin examinarea implicării partenerilor sociali interesaţi şi răspunzători:

industrie, parteneri ai sectoarelor sociale, colectivităţi locale, asociaţii de protecţie a mediului.

Tot în acest domeniu se înscrie şi abordarea problemei deşeurilor periculoase. Încă din anul

1984 a început a început să se deruleze un program special privind educarea personalului în tratarea

şi controlul calităţii deşeurilor precum şi formarea propriu-zisă a unor specialişti responsabili cu

acest domeniu.

5. Creşterea nivelului de trai şi bunăstării colective urmăreşte furnizarea de recomandări

şi orientări vizând modul de reducere a inegalităţilor generate de dezechilibre socio-economice.

Creşterea implicării tuturor actorilor sociali în procesul de schimbare şi îmbunătăţirea coordonării

răspunsurilor lor la nivel local, naţional şi comunitar vizează o nouă concepţie despre strategia

pieţei muncii, ajutoarelor sociale, sănătate, locuinţe şi mediu.

6. Evaluarea tehnologiilor de viitor are ca scop identificarea încă din start a „marjei de

manevre” în inovaţia tehnologică şi încurajarea evaluării opţiunilor care determină procesul de

schimbare.