Extras din seminar

I. Autor: Karl Marx și Friedrich Engels

II. Editura: Editura Politică – București 1969

III. Anul apariției: 1848 – apare volumul original

1888 – originalul este completat de notele lui Engels în Ediția Engleză

1890 – originalul este completat de notele lui Engels în Ediția

Germană

1892 – apare prima ediție în limba română scrisă de P. Mușoiu

IV. Conținut: 99 de pagini cuprinzând : Prefețe, Manifestul Partidului Comunist ( 4

capitole), Anexe și Ilustrații

V. Prezentare personală a capitolelor:

Este compusă din 4 capitole după cum urmează:

I. Burghezi și Proletari

II. Proletari și Comuniști

III. Literatura socialistă și comunistă

IV. Poziția comuniștilor față de diferitele partide de

opoziție

Capitolul I : Burghezi și Proletari

Acest capitol ne prezintă că toți oamenii indiferent de rangul lor social, se aflau într-un permanent antagonism, sfârșindu-se de fiecare dată printr-o prefacere revoluționară. De aceea în epoca burgheziei se formează 2 tabere opuse : burghezia și proletariatul.

De asemenea pe parcursul anilor observăm din cele spuse, că burghezia modernă a reușit să dezvolte toate ramurile industriale si de comerț.

Fiind foarte revoluționari, burghezii au desființat toate relațiile feudale, patriarhale și idilice.

Prin urmare, din această parte reiese că burghezia era la putere in orice domeniu din toată lumea, conducând orice om din orice stat dar toate acestea se termina când sunt doborâți de propriile lor arme si proprii lor muncitori moderni ( proletari ).

Capitolul II : Proletari și comuniști

In capitolul acesta aflam despre raspândirea în mare parte a comunismului. Ei sunt de partea cea mai hotărâtă a partidelor muncitoresti din toate țările, dar având ca scop răsturnarea dominației burgheze definitiv.

De aici reiese si faptul ca, capitalul nu este o forță personală ci o forță socială.

Ei doreau cu desăvârșire să desființeze patria și naționalitatea ajungând totodata să desființeze adevărurile eterne, religia și morala. În loc să le dea o formă nouă, ajunge să contrazică toată istoria de până acum.

Din aceasta cauză, revoluția comunistă era ruptura cea mai radicală cu relațiile de proprietate moștenite din trecut.

Proletariatul a folosit dominația politică a comunismului, pentru a smulge capitalul burgheziei pas cu pas.