Recenzie - psihologia mulțimilor - Gustave le Bon

Gustave Le Bon (1841- 1931), sociolog, psiholog si scriitor francez , este cu siguranta primul cercetator care studiaza “psihologia multimilor” din mai multe privinte, nu numai din punct de vedere criminal, cum o faceau psihologii inaintea sa. In anul 1895 acesta publica lucrarea “Psihologia multimilor”, care reprezinta piatra de temelie a teoriei coportamentului colectiv. Desi a fost scrisa acum mai bine de un secol, in cea mai mare parte teoriile si afirmatiile sunt si astazi valabile, ele nefiind contestate de nici un alt cercetator. Afirmatii de genul “multimile nu au decat puterea distrugerii” (12 p) sau “individual cufundat intr-o multime agitata cade curand intr-o stare particulara care se apropie mult de starea de fascinatie a hipnotizatului aflat in mainile hipnotizatorului”(20), sunt partial adevarate in zilele noastre. Am auzit cu totii de acele multimi care militeaza in beneficiul unor persoane discriminate sau neglijate, cum ar fi bolnavii de SIDA, homosexualii, victimele abuzului in familie, chiar si impotriva violentei aplicate animalelor precum si in beneficiul salvarii planetei de la “distrugere”, si indiferent de scopul personal al celor care conduc aceste multimi, ele nu sunt cu siguranta distructive.

“Psihologia multimilor” este o carte de temelie, o carte interesanta, pentru mine si surprinzatoare, desi o parte din afirmatiile cu privire la multimi imi erau deja cunoscute am intalnit aici si lucruri,mai bine zis fapte savarsite de-a lungul isotriei de catre multimi, care m-au socat. Un exemplu cocludent este cel al septembristilor ,care la ordinal autoritatilor franceze au golit inchisorile si au ucis cu sadism mai bine de 1500 de “dusmani ai natiunii” printre care si copii :”La inchisoarea Force victimele, complet dezbracate, erau ciopartite timp de jumatate de ora, ca apoi, dupa ce toata lumea a vazut bine totul, sa li se dea lovitura de gratie prin spintecarea pantecelui”(108 p) ca mai apoi sa nu simta nicio urma de vinovatie, convinsi fiind ca au facut un bine patriei.

Gustave Le Bon isi incepe cartea prin a ne atentiona ca aceasta este o era a multimilor “Pe cand vechile noastre credinte se clatina si dispar, pe cand vechile coloane ale societatii se parbusesc unele dupa altele, actiunea multimilor este unica forta pe care nimic nu o ameninta si al carei prestigiu creste necontenit. Era in care intram va fi cu adevarat “ERA MULTIMILOR” “ (10 p).Le Bon defineste multimea psihologica ca fiind o “reuniune de indivizi oarecare, indiferent de nationalitate, profesie sau sex, oricare ar fi intamplarile care ii aduna la un loc”(15 p) , insa care in anumite imprejurari, aceasta reuniune, va capata caracteristici noi, diferite de cele ale fiecarui individ, sentimentele si ideile tuturor indivizilor fiind indreptate spre acelasi scop. Cu secole in urma principalii factori ai evenimentelor erau politica traditionala a statelor si rivalitatile dintre conducatorii lor iar civilizatiile, create si conduse pana acuma de o mica aristocratie intelectuala, sunt amenintate de multimi, care “prin puterea lor exclusiv distructiva, actioneaza ca microbii care intensifica disolutia corpurilor debilitate sau a cadavrelor”(12 p). Aceasta amenintare a multimilor ,aceasta transformare , are la baza doi factori fundamentali : distrugerea vechilor credinte religioase, politice si sociale si crearea unor conditii de existenta si gandire noi.

Autorul subliniaza faptul ca mai multi indivizi aflati intamplator la un loc, dar care nu au un scop anume nu constituie o multime psihologica, pe cand indizivi izolati pot dobandi trasaturile unei multimi psihologice, daca resimt aceleasi emotii si simtaminte cu privire la un eveniment. Se vorbeste despre un asa zis “suflet colectiv” al multimilor, fiindca oricat de diferiti din punct de vedere profesional, al inteligentei sau caracterului indivizilor, faptul ca ei compun o multime ii inzestreaza cu acest suflet . Pesonalitatea unui individ in starea de multime se estompeaza, gradul sau de inteligenta sau de moralitate este eclipsat, multimea capatand caracteristici noi, “multimea acumuleaza nu inteligenta, ci mediocritate” (19 p). Exista trei cauze ale aparitiei acestor caracteristici speciale ale multimilor : prima este aceea ca individual aflat intr-o multime capata un sentiment de putere invincibila datorat tocmai numarului mare de oameni, el ne mai simtindu-se responsabil pentru faptele sale; cea de-a doua cauza este contagiunea mentala, adica orice comportament este contagios intr-o multime si cea de-a treia cauza, si cea mai importanta, este sugestibilitatea, individul fiind receptiv la sugestiile conducatorului.

In “Psihologia multimilor” Gustave Le Bon a rezervat un scurt capitol clasificarii si descifrarii diferitelor categorii de multimi. Multimile in vizunea lui Le Bon sunt clasificate astfel: A. MULTIMI ETEROGENE, care cuprind la randul lor multimi anonime (multimi de strada) si multimi neanonime(adunari parlamentare) si B. MULTIMI OMOGENE, cum ar fi sectele, castele (militara, muncitoreasca) si clasele (burgheza, taraneasca). Multimile eterogene sunt formate din indivizi oarecare, indiferent de profesie sau nivel intelectual, in cadrul careia actioneaza numai sentimentele inconstiente. Un element pe care psihosociologul pune accent este rasa, membrii unei multimi eterogene trebuind sa apartina aceleiasi rase (natiuni) “Rasa este substratul viguros care limiteaza oscilatiile multimii. Caracteristicile inferioare ale multimilor sunt cu atat mai putin accentuate cu cat sufletul rasei este mai puternic”(103 p).Multimile omogene cuprind indivizi foarte diferiti dar a caror singura legatura este credinta, indivizi din medii aproape identice si cu acceasi profesie care sunt legati prin comunitatea credintelor si indivizi de origini diferite reuniti prin comunitatea ocupatiilor profesionale.