Sarcini la minore în România

Sarcinile la minore reprezintă o problemă serioasă cu care se confruntă țara noastră la ora actuală, numărul acestora fiind în continuare în creștere. Studiu de față se centrează pe implicațiile medico-sociale ale sarcinii la mamele minore din România. Cu ajutorul datelor statistice și cercetărilor științifice am reușit să analizăm acest fenomen la nivel teoretic și să prezentăm câteva aspecte din viața reală. Sarcina la vârsta adolescenței, cu precădere la mamele minore, reprezintă o situație mai delicată, atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere social, “fiind un fenomen răspândit atât la nivel global, cât și la nivel național” .

Factorii de risc cu care se confruntă mamele minore din România, în ceea ce privește prematuritatea sau chiar decesul fătului sunt atât de ordin biologic/medical (“incompleta dezvoltare staturală a mamei, nutriția precară a acesteia, infecții transmise pe cale sexuală, absența sau insuficienta îngrijire prenatală” ), cât și de ordin socio-economic (“consumul de tutun, alcool, droguri pe perioada sarcinii, nivel de școlarizare scăzut sau abandon școlar, statut socio-economic scăzut” ).

Un studiu efectuat în perioada 2013-2014, de Revista Română de Pediatrie, a avut ca obiectiv principal “complicațiile asociate cu sarcina în adolescență”, cu precădere prematuritatea. Acest studiu a evaluat datele pacienților internați în Secția de Neonatologie și Prematuri a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii ,,Louis Țurcanu“, Timișoara. Datele prelevate au fost următoarele: vârsta mamei, mediul de provenineță al acesteia, vârsta de gestație a nou-născuților, greutatea la naștere etc. Din numărul total de 39 de paciente incluse în studiu (cu vârsta mamei de maximum 17 ani), “30,77% au fost mame de 17 ani, 46,15% au fost mame de 16 ani, 12,82% au fost mame de 15 ani, iar 10,26% au fost mame de 13-14 ani” . Una din concluziile cele mai relevante privind studiul s-a axat pe cele mai severe complicații care s-au înregistrat la copiii prematuri, “prematuritatea însăși având un rol major în determinarea morbidității perinatale” . Pe de altă parte, corelând datele obținute, s-a observat faptul că mamele cu vârsta cuprinsă între 13-15 ani au născut predominant copii prematuri, comparativ cu mamele cu vârsta de 16-17 ani.

“Potrivit datelor UNICEF cu privire la situația lumii în 2013, s-au înregistrat aproximativ 13 milioane de copii născuți de mame cu vârsta sub 19 ani. În România, conform Institutului Național de Statistică, în perioada 2009-2012 au născut aproximativ 90.000 de fete cu vârsta cuprinsă între 12-18 ani” . Consider că problema cu care se confruntă țara noastră este una majoră, deoarece vizează un grup vulnerabil precum cel al mamelor minore aflate în situații mai “speciale” față de restul mamelor din România. Cauzele care stau la baza acestui fenomen sunt tocmai problemele cu care adolescentele minore se confruntă: lipsa de informare privind educația sexuală și sănătatea reproductivă, singurătatea/abandonul partenerului în momentul apariției copilului, depresia postnatală, lipsa îngrijirii medicale corespunzătoare atât pe perioada sarcinii, cât și în timpul nașterii, lipsa unui model în viață, rușinea, nivelul de trai scăzut, marginalizarea sau chiar excluderea din societate din cauza comportamentului sau a consecințelor acțiunii lor, nivelul de educație scăzut sau probleme privind consumul de droguri și alcool.

Potrivit Eurostat, în anul 2016 a fost înregistrat un număr de 19.192 de nașteri de către mame sub 20 de ani, România situându-se printre primele locuri în Europa, numărul fiind mai mare cu aproape 1000 de nașteri față de 2015 .

Conform “Analizei privind condițiile de viață, locuire și stare de sănătate a copiilor și mamelor cu copii sub 5 ani, din mediul rural” , principalul motiv pentru care numărul mamelor minore din România este în creștere e lipsa educației sexuale și mediul economic inadecvat.

Peste 40% afirmă că venitul nu le ajunge nici pentru strictul necesar, media acestuia fiind de 803 lei pe lună bani proveniți în mare parte din îndemnizațiile pentru creșterea copilului, venit din munci ocazionale, alocații și ajutor social iar unele afirmă că stau în locuințele sociale sau chiar în aceeași gospodărie cu familia primară a mamei sau a partenerului deoarece nu își permit o locuință nouă .

Referitor la condițiile de trai, acestea sunt dezamăgitoare atât pentru mamă cât și pentru întreținerea și îngrijirea unui copil deoarece una din patru mame minore locuiește într-o singură cameră, dintre care doar 1 din 6 beneficiază de apă curentă și doar 30% din întregul eșantion au grup sanitar în locuință.

În ceea ce privește starea civilă, 78,7% dintre mamele minore trăiesc în concubinaj, deseori la prima ceartă partenerul părăsind mama copilului și doar 1,3% dintre mamele minore sunt căsătorite. Minorele devin mame din cauza unor pârghii precum educația sexuală, existând un procent de 63% dintre mame care nu au informații cu privire la educația sexuală și boli cu transmitere sexuală. Principalele surse de informații fiind sfaturi de la rude sau prieteni ori vecini sau școală pentru cele care beneficiază de educație Pe de altă parte, ONG-urile și Asistența socială sunt practic inexistente în educarea mamelor minore, după spusele acestora, conform analizei Salvați Copii .