Analiza Seriilor Cronologice

1. Contextul general actual

În ultimele decenii, cercetările teoretice şi practica managerială s-au intensificat şi au permis cristalizarea unor concepte, metode şi instrumente noi de analiză şi previziune a stării şi evoluţiei unui sistem statistic naţional.

Punctul de pornire, în demersul de faţă, îl constituie evidenţierea celor trei tendinţe majore identificate la nivelul oricărei entităţi publice, dar cu atât mai mult în cazul unei agenţii statistice.

A. Prima tendinţă constă în trecerea de la focalizarea preocupărilor manageriale aproape exclusiv pe situaţia internă a agenţiei, la subordonarea majorităţii activităţilor spre o deschidere considerabilă către exterior, către factorii de mediu cu impact important.

Avem în vedere cel puţin două elemente care, în prezent, pot deveni atât oportunităţi cât şi ameninţări :

- pe de o parte, satisfacerea necesităţilor utilizatorilor de informaţii statistice (Guvernul, ministerele, autorităţile locale, mediul academic şi cercetarea ştiinţifică, mediul de afaceri, presa, publicul în ansamblu, instituţiile internaţionale); necesităţile acestora trebuie studiate diferenţiat pentru fiecare categorie în parte, anticipate tipurile de cerinţe ce pot surveni în viitor, iar constatările incluse în formularea priorităţilor şi în planurile de acţiune;

- pe de altă parte, politica faţă de repondenţi urmăreşte evitarea îngreunării inutile a furnizorilor de date, prin reducerea „ poverii raportărilor statistice ”; nu este exclus ca în viitorul apropiat, colectarea datelor primare să devină principala ameninţare, dacă nu cumva a şi devenit.

B. A doua tendinţă identificată derivă din caracteristicile perioadei în care trăim, când continuitatea înregistrează puncte de inflexiune, de discontinuitate, de mişcări mai numeroase şi mai accelerate, de schimbări care cunosc amplitudini şi profunzimi neatinse anterior (pe plan economic, social şi politic). De aici rezultă obligaţia de a creşte viteza de reacţie decizională şi de aplicare a deciziilor, simultan cu sporirea flexibilităţii de acţiune, indispensabilă în cazul producerii unor schimbări neanticipate. Reacţiile unui sistem statistic naţional pot fi foarte diferite. Traversarea cu succes a unui mediu uneori „ turbulent ”, de multe ori „ schimbător ” şi mai rar „ stabil ” este influenţată în mod decisiv de caracteristicile generale ale sistemului statistic: coerenţă şi forţă sau , dimpotrivă, fragilitate şi continuă presiune.

Contracararea posibilelor efecte negative se realizează prin crearea şi actualizarea unui cadru legal sistematic, unitar şi necontradictoriu de organizare şi funcţionare a sistemului statistic naţional, care să clarifice cel puţin trei probleme esenţiale:

- subordonarea / autonomia instituţiei;

- durata mandatului conducerii agenţiei;

- componentele sistemului statistic naţional şi pârghiile de coordonare ale acestuia şi de comunicare între diferitele structuri (comitetele interinstituţionale şi convenţiile de colaborare).

C. În fine, a treia tendinţă identificată este aceea de instituţionalizare a inovării, concretizată prin realizarea de noi cercetări statistice, precum şi prin perfecţionări ale celor existente. Această tendinţă trebuie încurajată prin instrumente proprii (specifice) de coordonare, precum: metodologiile, clasificările şi nomenclatoarele, registrele statistice; tehnologia informaţiei; recrutarea şi pregătirea profesională a personalului. Instrumentul crucial pentru sporirea capacităţii de inovare îl constituie însă bugetul agenţiei (inclusiv fondurile externe nerambursabile).

2. Tipologia sistemelor statistice naţionale

În lume există o diversitate de sisteme statistice:

- La o extremitate, întâlnim sistemul centralizat, în care o singură instituţie (de regulă o agenţie guvernamentală autonomă) răspunde de majoritatea statisticilor oficiale (Australia, Canada, Mexic); chiar şi în această situaţie, colectarea anumitor statistici este în responsabilitatea altor instituţii (statistica agriculturii, statistica muncii, statistica mediului, statistica financiar – bancară etc.);

- La cealaltă extremitate, întâlnim sistemul descentralizat, în care există numeroase agenţii statistice axate pe anumite domenii (SUA). Aceasta este descentralizarea instituţională, care presupune existenţa în afara agenţiei centrale de statistică şi a altor instituţii profilate de exemplu pe: demografie şi recensămintele populaţiei, statistică socială, statistica comerţului exterior, statistica preţurilor, statistica educaţiei şi sănătăţii etc., instituţii distincte, care de regulă nu necesită existenţa unei autorităţi coordonatoare;

- Există, de asemenea, şi o descentralizare teritorială (regională), care necesită coordonare şi control din partea agenţiei statistice centrale.