Statistică - seminar 3

STATISTICĂ-SEMINAR 3

Aplicaţii privind indicatorii de frecvenţă, indicatorii medii şi indicatorii de variaţie

1. Gruparea statistică reprezintă o operaţie de sistematizare a datelor primare, prin care, pentru caracteristicile înregistrate, evidenţiază tipurile calitative existente în cadrul populaţiei cercetate.

Prin grupare se omogenizează unităţile colectivităţii din punct de vedere al variaţiei uneia sau mai multor caracteristici.

Grupările pot fi clasificate astfel:

1. după obiectivul urmărit:

- grupări destinate prezentării sistematice a datelor culese;

- grupări destinate analizei statistice.

2. după forma de exprimare a caracteristicilor:

- grupări după caracteristici numerice sau cantitative;

- grupări după caracteristici nenumerice sau calitative.

Aplicaţii privind indicatorii de frecvenţă, indicatorii medii şi indicatorii de variaţie

1. Gruparea statistică

3. după numărul de caracteristici în funcţie de care se face gruparea:

- grupări simple – făcute după o singură caracteristică;

- grupări combinate – făcute după două sau mai multe caracteristici.

4. după conţinutul caracteristicilor:

- grupări după caracteristici de spaţiu;

- grupări după caracteristici de timp;

- grupări după caracteristice atributive.

5. după mărimea intervalelor de grupare:

- grupări cu intervale egale;

- grupări cu intervale neegale (inegale).

Aplicaţii privind indicatorii de frecvenţă, indicatorii medii şi indicatorii de variaţie

1. Gruparea statistică

La determinarea mărimii intervalului de grupare, în special pentru caracteristicile statistice cu tendinţe de variaţie sistematică şi număr suficient de mare de observaţii, se poate folosi formula lui H.D. Sturges:

unde:

k – mărimea intervalului de grupare;

xmax – valoarea maximă a caracteristicii de grupare;

xmin – valoarea minimă a caracteristicii de grupare;

x – caracteristica de grupare;

n – numărul de persoane din eşantion.

1.1. Gruparea simplă – metoda Sturgers:

Valoarea cifrei de afaceri şi a profitului înregistrat într-un an pe un eşantion de 22 firme:

1.1. Gruparea simplă – metoda Sturgers:

Distribuţia firmelor pe grupe în funcţie de cifra de afaceri:

Se foloseşte relaţia Sturgers:

x – caracteristica de grupare, adică cifra de afaceri;

xmax – valoarea maximă a carateristicii de grupare (184);

xmin – valoarea minimă a caracteristicii de grupare (118).

n – numărul de firme din eşantion.

Pentru uşurinţa calculelor se rotunjeşte rezultatul de la 12,09 la 12. Deci mărimea de intreval va fi de 12 firme.

Se porneşte de la valoarea minimă a caracteristicii de grupare la care se adaugă mărimea intervalului de grupare (k=12).