Consiliul European

CONSILIUL EUROPEAN

Consiliul European este forul politic suprem al Uniunii Europene. În cadrul UE acesta este institutia care a promovat în mod decisiv procesul de integrare europeana.

Consiliul European a devenit institutie a UE de-abia în anul 1987, odata cu intrarea în vigoare a Actului Unic European. Consiliul European a fost înfiintat în urma hotãrârii conferintei la nivel înalt de la Paris din 10 decembrie 1974, pentru a asigura dezvoltarea si coeziunea pe ansamblu a activitãþilor Comunitãtilor si a cooperãrii politice. Pentru prima oarã s-a întâlnit Consiliul European la Dublin în 1975.

Consiliul European NU este institutie comunitara, cum sunt Comisia, Consiliul UE, Parlamentul, Curtea de Justitie si Curtea de Conturi, si nici organ comunitar cu activitate permanenta sau deliberativa, cum sunt COREPER, Comitetul Regiunilor, etc.

Consiliul European NU detine putere publica la nivelul UE. Influenta sa se manifesta cu pregnanta la nivel informal, deoarece sefii de stat si de guverne sunt cei care stabilesc liniile directoare în politica Uniunii, urmând ca institutiile comunitare, în frunte cu Consiliul si Comisia, sa puna in aplicare, prin acte comunitare, hotarârile luate.

Organizare

Conform art. D din Tratatul de la Maastricht:

"Consiliul European impulsioneazã dezvoltarea Uniunii si stabileste orientãrile politice generale necesare acestei dezvoltãri.

Consiliul European reuneste sefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum si presedintele Comisiei. Acestia sunt asistati de ministri afacerilor externe ai statelor membre si de un membru al Comisiei. Consiliul European se întruneste cel putin de douã ori pe an, sub presedintia sefului de stat sau de guvern al statului membru care detine în momentul respectiv presedintia Consiliului.

Consiliul European prezintã Parlamentului European un raport în urma fiecãrei reuniuni, precum si un raport scris privind progresele realizate de Uniune".

Atributii

Conform art. 202 din Tratatul privind Uniunea Europeanã:

"Pentru asigurarea realizãrii obiectivelor fixate de prezentul tratat si în conditiile prevãzute de acesta, Consiliul:

- asigurã coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre;

- dispune de puterea de decizie;

- prin actele pe care le adoptã, conferã Comisiei atributiile de executare a normelor stabilite de Consiliu. Consiliul poate supune exercitiul acestor atributii unor modalitãti. De asemenea, în anumite cazuri specifice, el îsi poate rezerva dreptul de a exercita direct atributii de executare. Modalitãtile sus mentionate trebuie sã corespundã principiilor si normelor stabilite în prealabil de Consiliu, hotãrând în unanimitate, la propunerea Comisiei si cu avizul prealabil al Parlamentului European.".

Activitatea Consiliului European este reglementata în art. 4 din Tratatul UE. Consiliul stabileste liniile si obiectivele politice fundamentale, având deci competente directoare. În cazuri exceptionale solutioneaza problemele care nu au putut fi clarificate la nivel ministerial (vezi Consiliul Uniunii Europene). În cea mai mare parte însa Consiliul se ocupa cu probleme privitoare la cadrul si perspectivele generale de evolutie ale Uniunii Europene. O alta importanta sfera de activitate o constituie politica externa si de securitate comuna, coordonata de sefii de stat si de guvern la întâlnirile la nivel înalt.

Consiliul European nu are dreptul sa ia decizii cu efect juridic, are totusi un drept directiv. Rezultatele consultarilor sunt consemnate în “Concluziile presedintiei”, care apoi sunt puse în practica de celelalte institutii europene. Deoarece Consiliul European nu poate lua hotarâri, trebuie sa gaseasca pentru formularea concluziilor trase o solutie de compromis.

Consiliul European se întruneste de cel putin 2 ori pe an (summit UE). Sedintele se tin de obicei la jumatatea si la sfârsitul duratei fiecarei presedintii. În afara de acestea mai are loc în întâlnire speciala la nivel înalt, în care sunt discutate temele cele mai importante. Presedintia Consiliului European se schimba o data la sase luni, din rândul sefilor de stat si de guvern ai UE, conform unui complicat procedeu de rotatie în care se tine cont atât de ordinea alfabetica cât si de populatia si marimea tarilor membre. Tara care detine presedintia în Consiliul de Ministri o preia automat si pe cea din Consiliul European, devenind astfel gazda acestuia. Presedintia Consiliului European ofera statelor posibilitatea de a conferi politicii europene un impuls national propriu si de a-l pune în practica prin mijloacele diplomatice existente.