Manipularea Discursului European

Metodologie

Poziţia noastră faţă de acest subiect este aceea că Uniunea Europeană prin diferite metode încearcă să manipuleze cetăţenii statelor membre pentru a crea o imagine a unui organism puternic, un organism solidar problemelor Europei, un organism pregătit pentru a face faţă provocărilor care vor surveni de-a lungul timpului, un organism care în final să conducă la dezvoltarea “puterii” Europei (sau ducerea acesteia la un alt nivel) pentru care prin anumite metode de austeritate, reguli impuse în majoritatea domeniilor îşi menţine poziţia arbitrară.

Am pornit de la ideea de a avea un scurt istoric al Uniunii Europene, vorbind in capitolul I despre evolutia acesteia iar in prima parte a capitolului II despre metodele sale de manipulare.Am realizat apoi o analiza referitoare la avantajele si dezavantajele cu privire la serviciile oferite de Uniunea Europeana, iar dupa am abordat informatii referitoare la contributia Romaniei la bugetul Uniunii Europene si la noul logo pentru produsele ecologice ale UE.In final, am ales sa facem referire si sa analizam discursul Angelei Merkel deoarece este o figura reprezentativa, iar apoi sa vorbim despre manipulare si efectele sale.

De ce supranationalism si nu interguvernamentalism?

În consecinţă, influenţa Uniunii Europene pe scena mondială creşte ori de câte ori vorbeşte la unison în problematica internaţională.

De asemenea, pe plan economic, comercial şi monetar, Uniunea Europeană a devenit o mare putere mondială. Astăzi, “Proiectul european” conduce mai mult de două treimi din statele Europei sub o formă nouă de guvernământ – o putere supranaţională. Nu trebuie însă să uităm că el a pornit ca o idee utopică şi atât de îndrăzneaţă, încât părea imposibil de acceptat de naţiunile cărora le-a răpit total independenţa; scopul fondatorilor a fost acela de a face ca Europa să fie condusă de o unică autoritate politică, economică şi militară, un organism supranaţional., lucru care s-a si realizat.

În ceea ce priveşte, ideea unităţii şi a cooperării între state, intotdeauna s-a dorit un guvern supranaţional care să conducă Statele Unite ale Europei; ideea subordonării totale a ţărilor europene faţă de o unică autoritate politică, economică şi militară. Guvernele şi parlamentele ar fi devenit astfel doar nişte simpli administratori locali total obedienţi faţă de un Secretariat de tehnocraţi internaţionali, loiali noii organizaţii şi nu statelor membre.

Monnet privea calea inter-guvernării, adică a coperării voluntare între naţiuni care îşi păstrează independenţa, ca fiind un pericol mai mare pentru proiectul european chiar decât naţionalismul; s-a folosit însă de deschiderea care exista către o astfel de cooperare şi şi-a prezentat mereu planurile deghizate în această haină pentru a le face mai uşor de acceptat. Ţelul său a ieşit la iveală de-abia când noua maşinărie de guvernământ era instituită în proporţie suficient de mare pentru ca scopul ei să poată fi exprimat pe faţă.

De asemenea, opoziţia locuitorilor Europei nu a contat, deşi tehnocraţii susţin tot timpul că tot ceea ce fac ei este voinţa popoarelor Europei, din contră, de atunci si pana in prezent s-au intensificat campaniile de manipulare a opiniei publice.

Viziunea Uniunii Europene

Uniunea Europeană se aseamană viziunii arhitectului franco-elveţian Le Corbusier, care avusese ambiţia de a impune oamenilor să trăiască în oraşul viitorului, planificat până în cele mai mici detalii. Deşi acesta considera idea sa ca fiind cea mai bună, după construirea clădirilor impersonale, standardizate de sticlă şi beton oamenii şi-au dat seama că departe de a crea oraşele lucitoare şi eficiente promise, proiectele arhitectuluir dădeau naştere unor construcţii inumane, lipsite de suflet care au ajuns la scurtă vreme să se transforme în adevărate capcane