Modele care au stat la baza dezvoltării construcției europene

Tema 1. Modele care au stat la baza dezvoltarii constructiei europene

Cand ne gandim la modul in care functioneaza sistemul global si la locul nostru in acest sistem, in geneal rationam in raport cu statul si cu noi in calitate de cetateni ai acestor state. Statele au fost actorii principali ai sistemului global de mai bine de 200 de ani. Totusi, statul nu este singurul model de comunitate administrativa si nici neaparat cel mai bun model posibil. De fapt, exista numeroase opinii conform carora sistemul statal modern este in declin datorita catorva erori fatale si ca lumea ar evolua incet spre grupari regionale care vor ajuta la evitarea conflictelor si la concentrarea asupra beneficiilor cooperarii.

Cautarea pacii a dus la numeroase experimente de integrare regionala, argumentul fiind ca integrarea economica, sociala si politica pot reduce sau elimina cauzele conflictelor. Uniunea Europeana este doar unul dintre aceste experimente, insa cel care a evoluat cel mai mult si a adus cele mei mari schimbari pentru cetatenii sai. Integrarea regionala a mai fost incercata in America Latina, Asia de sud-est, incepand cu 1989 si in America de Nord insa la o scara mult mai modesta. Uniunea Europeana ar putea oferi in cele din urma un model care ar putea duce la caderea sistemului statal asa cum il cunoastem astazi si la inlocuirea sa cu o comunitate noua de unitati si retele politice si economice.

In ciuda impactului pe care il are asupra vietii a milioane de europeni, dinamica UE nu este complet ineleasa inca. Este mai mult decat o organizatie internationala conventionala, dar nu este nici stat sau “superstat”.

Organizatie internationala – corp care promoveaza cooperarea si coordonarea voluntara intre membrii sai dar care nu are puteri autonome si nici autoritatea de a-si impune regulile membrilor sai. Ex. ONU, NATO, OECD (Org pt Coop si Dezv. Ec.)

Cooperarea internationala a luat diferite forme, de la cea concentrata asupra unor aspecte specifice, la cooperarea larga, idealista avand drept rezultat diferite metode si sisteme pentru promovarea cooperarii. Cea mai obisnuita a fost crearea de organizatii internatioanale, in cadrul carora multiple grupuri nationale, corporatii si guverne coopereaza pe probleme de interes comun.Uniunea Europeana este o organizatie internationala in sensul ca membrii sai sunt state-natiune, insa a evoluat mult fata de ideile conventionale despre cooperare internationala. Cooperarea internationala rareori conduce la renuntari semnificative la suveranitate sau independenta de catre participanti. Daca, insa, cooperarea conduce la un transfer de suveranitate avem de-a face cu ceea ce se numeste supranationalism – un proces de cooperare care are drept rezultat un transfer de autoritate la un nou nivel de organizare care este autonom, superior statului si are putere de coercitie in mod independent de stat. Supranationalismul poate lua cel putin trei forme diferite: federalism, confederalism si consociationalism (consensualism).

Confederalismul.

Este un sistem de administrare in care doua sau mai multe unitati organizationale isi pastreaza identitatile separate dar confera puteri clar specificate unei autoritati superioare din ratiuni de securitate comuna sau eficienta. Unitatile componente sunt suverane si autoritatea superioara este relativ slaba, existand numai la discretia unitatilor si avand dor acele atributii pe care acestea ile confera.

Federalismul este diferit in sensul ca presupune ca unitatile locale cedeaza din suveranitatea si puterea lor unui nou si permanent nivel national de autoritate. Ambele sunt distincte de sistemul unitar de administrare.

Uniunea Europeana este “confederala” sub cateva aspecte:

-deciziile luate de liderii statelor membre au condus la un transfer de autoritate catre Comisie si cateva agentii specializate ale UE dar statele membre inca au superioritate prin puterea de numire in institutiile europene si prin puterea de a lua decizii in Consiliu iar Uniunea in ansamblu este guvernata prin intermediul unui proces de negociere intre guvernele nationale.

-statele membre sunt inca unitati distincte, cu identitati separate, au propriile lor sisteme de drept, pot semna tratate bilaterale cu alte state si pot inca spune ca institutiile Uniunii exista la discretia lor.

-nu exista un guvern european in sensul ca Uniunea sa aiba lideri vizibili precum un presedinte, un ministru de externe sau un cabinet cu propria putere de a concepe politicile publice ale Uniunii. Acest lucru se schimba insa. Comisia reprezinta Uniunea ca intreg in negocieri comerciale internationale si Tratatul de la Amsterdam include o dispozitie ca un singur membru al Comisiei sa reprezinte Uniunea in problemele de politica externa.

-UE are propriul steag si imn dar majoritatea cetatenilor inca au un mai mare grad de loialitate fata de propriile simboluri nationale si progresele inspre crearea unei idenitati europene sunt lente.

Lucrurile sunt insa complicate de faptul ca unele institutii UE sunt mai mult federale decat confederale si ca Uniunea a creat un sistem de drept care obliga statele membre sa se alinieze prin schimbarea legislatiei nationale. (caracteristica a sistemului federal).