Prezentarea unei metode de cercetare particulară

NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND METODA LOGICĂ

Metodele de cercetare sunt procedee, mijloace, tehnici folosite pentru investigarea fenomenelor juridice prin care se pune în vedere, după cum am stabilit în studiile anterioare, metodologia generală filosofică, utilizată în analiza şi interpretarea fenomenlor cercetate, care sunt aplicate în majoritatea domeniilor. Însă, pe lîngă metodele generale, mai deosebim un şir de metode particulare, care sunt proprii unui/ unor grup/uri de ştiinţe. Totodată, trebuie de remarcat că nu există o separare rigidă între metodele generale şi cele particulare, acestea putînd oscila, în funcţie de domeniul din care face parte obiectul de cercetare. Respectiv, o metodă generală, poate deveni particulară, şi invers.

În acest contex, vom stabili că metoda care va fi prezentată în cadrul acestei lucrări, este metoda logică, care poate fi considerată, atît o metodă generală, bazîndu-ne pe raţionamentele lui Aristotel, care o prezintă sub forma metodei realist-empirice,[6, p.167] cît şi în calitate de metodă particulară, aplicată în cadrul ştiinţelor juridice.

Astfel, metoda logică este larg uzitată în orice demers al gîndirii ştiinţifice, iar în drept, ea reprezintă o totalitate de procedee şi operaţiuni metodologice şi gnosiologice specifice prin care se poate afla structura şi dinamica componentelor sistemului juridic, precum şi interrelaţiile acestor componente. Făcînd abstracţie de ceea ce este neesenţial şi întîmplător în drept, uzitînd logica, cercetătorul ştiinţific tinde a găsi esenţialul, caracteristica, definitoriul fenomenului cercetat.[4, p.31]

În aceiaşi ordine de idei, vom menţiona că, juristul Costică Voicu, defineşte metoda logică, drept suma procedeelor, tehnicilor şi operaţiunilor metodologice şi gnosiologice specifice, care ne pun în ipostaze, ca cercetător sau analist, să descifrăm structura şi dinamica raporturilor (realaţiilor) stabilite între componentele sistemului juridic existent în societate la momentul demersului nostru ştiinţific.[5, p.24]

Observăm, că prin intermediul metodei logice se creează posibilitatea surprinderii structurii, dinamicii, funcţionalităţii raporturilor necesare între diferite componente ale sistemului juridic al unei societăţi, bazîndu-ne pe cunoaştere, pe interpretarea datelor obţinute, prin selectarea şi sistematizarea acestora într-o ordine logică, ca în final să se obţină o coerenţă a rezultatelor obţinute şi prezentate, cercetătorul în cazul aplicării corecte a metodei logice, reuşind să obţină capacităţi de analiză şi sinteză sporite.

Cu referire la metoda logică, vom mai specifica, că conform unor opinii, procedeele logice de cercetare tind să aproprie dreptul de ştiinţele exacte. Reiese, că de o însemnătate deosebită este folosirea raţionamentului inductiv şi deductiv, a legilor gîndirii logice, mai ales a legii raţiunii suficiente, care adesea este transpusă direct în textul legii. Acest principiu al raţiunii suficiente, fundamental în logică, a fost descoperit de Leibniz, fiind formulat în termenii: “orice idee adevărată trebuie să fie întemeiată”.[1, p.224] Altfel spus, interpretarea logică constă în lămurirea sensului ei pe baza legilor formale, a raţionamentelor logice, inductive şi deductive.

Drept urmare, nu putem să nu menţionăm, că metoda logică se află într-o interdependenţă şi colaborare cu celelalte metode utilizate în cercetarea ştiinţifică, printre care după cum am observat mai sus, metoda inductivă şi cea deductivă, la care în opinia noastră se pot adăuga şi alte metode, deoarece anume interdependenţa dintre acestea în cele din urmă ajută la descoperirea adevărul căutat, prin cercetarea efectuată.

Referindu-ne la metoda logică, vom mai specifica, că de importanţa aplicării logicii, în cercetarea fenomenului juridic, şi nu numai, vorbeşte însăşi faptul că s-a conturat ca o disciplină parte logica juridică, bazată pe construirea propoziţiilor juridice care exprimă reguli, dar şi propoziţiilor care explică şi comentează regulile pe care le identificăm în normele juridice.[2, p.62] Logica juridică, cunoaşte două forme: logica deontică, implică analiza propoziţiilor care cuprind norme, reguli sau instrucţiuni, şi logica modală, ce studiază în principal, propoziţii juridice modale. [5, p.25]

Bazîndu-ne pe raţionamentele şi opiniile expuse mai sus, vom generaliza, identificînd următoarele trăsături, care caracterizează şi demonstrează utilitatea metodei logice în orice cetcetare:

1. se bazează pe ordonarea şi sistematizarea rezultatelor cercetării, exprimate în expunerea logică, coerentă, argumentată a rezultatelor cercetărilor;

2. implică raţionamentul deductiv şi inductiv, avînd un caracter de corespondenţă cu celelalte metode utilizate în cercetare;

3. are un caracter gnoseologic, ce presupune cunoaşterea aprofundată a tuturor ipostazelor, formelor, componentelor, etc. obiectului cercetat;

4. înlătură/evită neesenţialul din orice cercetare, punînd accent doar pe ceea ce e cu adevarat important şi poate oferi rezultate;

5. este aplicabilă unei sfere largi de probleme, cum sunt definiţiile legale, metodele de clasificare a conceptelor, interpretarea normelor juridice şi aplicarea acestora;

6. reprezină baza oricărui demers ştiinţific, care permite formularea de raţionamente, noţiuni, descoperirea de adevăruri.

Cu titlu de concluzie, afirmăm că metoda logică analizează logic şi raţional fenomenele cercetate, astfel încît, prin rigoarea şi consecvenţa logică pe care le promovează conferă o notă de coerenţă şi articulate a întregului sistem, înlăturînd riscurile aproximaţiilor sau a contradicţiilor interioare.