Comisia Europeană

În anul 1952, când a luat fiinţă Înalta Autoritate, ca principală instituţie în cadrul CECO, aceasta s-a dovedit a fi instituţia cu cea mai mare competenţă supra-naţională. Primul său preşedinte, Jean Monnet, a fost cel care a contribuit în mod deosebit la crearea sa, insistând asupra importanţei existenţei unui organism care să gestioneze industria de oţel şi cărbune, independent de guvernele statelor participante. Rezultatul final al negocierilor dintre statele fondatoare a dus însă la apariţia unui for cu mult mai puţine puteri şi mult mai mare influenţă din partea statelor.

Pe linia evolutivă devenirii Comisiei Europene, un rol decisiv l-au avut Tratatele de la Roma (1957), când s-au format Comunitatea Economică Europeană şi Euratom. Zece ani mai târziu, mai precis în anul 1967, executivele celor trei comunităţi – CECO, CEE, EURATOM – au fuzionat, apărând astfel, Comisia Comunităţilor Europene, în fapt, succesoarea celor trei comisii menţionate, cu atribuţii limitate, ca şi acestea.

Rol şi atribuţii:

- coordonează şi supraveghează implementarea politicilor comunitare;

- reprezintă U.E. în negocieri, propunând noi politici (conform Tratatului de instituire a Comunităţii Europene); Tratatul Constituţional actual prevede crearea funcţiei de ministru de Externe al U.E. dar şi funcţia de Preşedinte al Consiliului European; crearea acestor funcţii ar diminua rolul de reprezentare al Comisiei pe scena interanţională;

- formulează propuneri legislative (drept de iniţiativă legislativă) pe care le înaintează Consiliului Uniunii Europene şi Parlamentului European pentru adoptare;

- monopolul legislativ al Comisiei a fost diminuat după Tratatul de la Maastricht (anterior, Consiliul se putea opune propunerilor Comisiei decât prin unanimitate de voturi), prin permiterea unui control accesibil al Consiliului faţă de iniţiativa legislativă a Comisiei; de asemenea, principiul subsidiarităţii face ca deciziile ce trebuie luate la un a numit nivel de către statele membre, guvernele care au acces imediat la problematica regională, să se împotrivească la anumite iniţiative legislative ale Comisiei;

- asigură aplicarea tratatelor în acord cu legislaţia europeană, putând să aducă în faţa Curţii Europene de Justiţie, orice stat membru care nu şi-a îndeplinit obligaţiile prin acte sau tratate;

- propune Consiliului şi Parlamentului planul de buget;

- implementează bugetul adoptat;

- gestionează cheltuielile pentru Fondurile Structurale;

- alocă fondurile pentru regiuni (din 1990);

- implementează şi administrează deciziile adoptate de Consiliu (atribuţii executive); în acest sens, Comisia dispune de aşa-numitele – comitete – cu rol în de dezbaterea impactului deciziilor la nivel naţional.