Comisia Europeană - Motor al Politicii Concurențiale

Una dintre problemele majore ale românului neinformat sau foarte putin informat în ceea ce priveste consecintele Integrarii Europene este viitorul politicii concurentiale dintre ofertantii de produse si servicii, în special el pare a fi confuz în ceea ce priveste monopolul. Priveste cu scepticism predictia tot mai des auzita a aparitiei titanilor internationali pe piata, ce ar avea drept consecinta falimentul si desfiintarea afacerilor de proportie mica si cresterea preturilor. De aceea, în aceasta lucrare, propun spre analiza fenomenul concurentei (în particular, al monopolului) în cadrul unui stat membru al Uniunii Europene.

Principiile Tratatului Uniunii Europene stipuleaza ca statele membre ale comunitatii Europene vor adopta o politica economica „condusa conform respectului principiilor unei economii de piata deschise, cu libera concurenta”.

Politicile concurentiale ale Comunitatii Europene urmaresc un scop precis, care este protejarea concurentei eficiente pe piata comuna. Concurenta este mecanismul de baza al economiei de piata, ce implica oferta si cererea. Producatorii ofera marfuri sau servicii pe piata, în efortul de a corespunde cereintelor. Cerinte care cauta sa realizeze cel mai corect echilibru între calitate si pret pentru produsele pe care le solicita. Reactia cea mai eficienta are loc datorita concurentei care se creeaza între ofertanti. Astfel, concurenta îi face pe toti cei implicati sa caute sa ajunga la o valoare de echilibru între calitate si pret.

Politicile concurentiale europene se bazeaza pe un cadru legislativ comunitar, promovat în esenta de Tratatul Comisiei Europene (articolele 81-90).

Reglementari suplimentare sunt asigurate de o decizie emisa de Consiliu, cunoscuta sub numele de reglementare a fuziunilor. Pe baza acestui text de lege, politicile concurentiale se concentreaza pe patru domenii principale de actiune, dintre care il voi analiza pe cel al liberalizarii sectoarelor economice sub forma de monopol.

Comisia Europeana este competenta care trateaza aceste probleme. În anumite cazuri, aceasta autoritate este aplicata împreuna cu jurisdictia Statelor Membre. În alte cazuri aceasta autoritate apartine exclusiv Comisiei Europene (controlul fuziunilor, controlul subventiilor acordate de catre stat).

Atât Comisia Europeana cît si tribunalele din tarile membre au datoria de a urmari si controla aplicarea acestor legi.

Autoritatile publice din tarile membre UE pot acorda drepturi speciale, mai ales drepturi de monopol, anumitor întreprinderi de stat sau particulare, pentru a desfasura activitati în domeniul serviciilor de interes economic general (serviciile postale, transportul feroviar, sau producerea si distributia de electricitate). Totusi, drepturile speciale nu trebuie sa depaseasca normele stabilite pentru prestarea serviciilor respective. Altfel, din punctul de vedere al legislatiei comunitare, pot sa apara situatii care limiteaza concurenta.

Pozitia de monopol oferita întreprinderilor, atunci când aceasta nu este justificata de prestarea de servicii de interes economic general, conduce, de regula, la cresterea preturilor, la scaderea calitatii serviciilor oferite si la o intarziere a inovatiilor si investitiilor. De aceea, Comisia Europeana considera ca libera concurenta trebuie introdusa si în sectoarele sub monopol , pentru a îmbunatati calitatea serviciilor si a scadea nivelul preturilor.

În ceea ce priveste infrastructura (de exemplu retelele telefonice sau electrice), cei care detin monopolul trebuie sa garanteze accesul tertelor parti care doresc sa intre în procesul competitional în ceea ce priveste serviciile oferite prin intermediul acestor retele (comunicatii telefonice sau consum de electricitate). Acesta este principiul general pe care se bazeaza directivele de liberalizare ale Comisiei Europene.

Propun acum sa observam modalitatea prin care opereaza Comisia Europeana în acest domeniu. În primul rand, Comisia verifica daca tarile membre, atunci când acorda drepturi speciale, respecta regulile privind concurenta (în vigoare în spatiul comunitar). Comisia Europeana este deosebit de atenta în a se asigura ca autoritatile publice, atunci când stabilesc conditiile în care întreprinderile vor presta servicii de interes general, urmaresc ca acestea sa nu depaseasca limitele necesare prestarii serviciilor respective.