Conflictul din Sierra Leone

Introducere

Odată cu sfârșitul Războiului Rece anii ‘90 aduc numeroase războaie civile, astfel multe dintre studii se concentrează pe studiul cauzelor și efectelor acestui tip de conflict. Se remarcă o diferență între războaiele civile izbucnite după sfârsitul Războiului Rece (noi) și cele precedente (vechi). Războaiele civile ,,noi” sunt caracterizate ca fiind brutale, depolitizate, luptând pentru a obține profit și putere, nu o luptă ideologică, politică ca și în majoritatea cazurilor războaielor ,,vechi” . Astfel de războaie civile ,,noi” întalnim în Mali, Liban, Angola sau Sierra Leone.

Cu o durată de 11 ani, războiul civil din Sierra Leone a fost unul din cele mai brutale războaie din istoria Africii. Săracia, corupția și negestionarea corespunzătoarelor a regiunilor bogate în diamante au aruncat țara într-un război civil având ca și consecințe, un număr mare de refugiați, distrugerea structurii economice și administrative, iar anarhia înlocuind statul de drept. Scopul acestei lucrări este de a înțelege mai bine cauzele conflictului din Sierra Leone, a contextului, a actorilor implicați și a relațiilor dintre aceștia. Pentru a înțelege mai bine conflictul, în prima secțiune, am considerat necesară prezentarea desfășurării evenimentelor. Cea de-a doua secțiune este dedicată contextului geopolitic încercând astfel să evidențiez rolul resurselor în cadrul conflictului iar în a treia secțiune sunt prezentați actorii implicați și scopurile acestora. În final sunt prezentate consecințele conflictului care se pot observa chiar și după 12 ani de la sfârșitul conflictului.

1. Desfășurarea conflictului

Sierra Leone este o țară mică din Vest-ul Africii care la fel ca majoritatea țărilor din Africa luptă pentru a-și întemeia un guvern stabil după 150 de ani în care țara a fost colonie a Marii Britanii. După dobândirea independeței, în anul 1961, țara condusă de un partid unic, s-a confruntat cu o serie de lovituri de stat și probleme economice grave, acestă instabilitate ducând la izbucnirea războiului în anul 1991. Războiul a durat până în anul 2002 omorând aproximativ 50,000 de oameni, peste un milion au fost nevoiți să își părăsească casele iar alte mii au fost victime ale violențelor.

Războiul începe atunci când un grup de rebeli, RUF conduși de fostul caporal Foday Sankoh, lansează atacuri asupra părții de est a țării în apropierea graniței cu Liberia. Forțele guvernamentale (SLA) nu reușesc să facă față rebelilor, acest lucru demonstrând slaba pregătire a armatei - rebelii preiau controlul asupra părții de est a țării. RUF duceau o campanie împotriva președintelui Joseph Momoh iar în septembrie 1991 noua constituție adoptată este realizată pentru un sistem politic multipartid .

În 29 aprilie 1992 are loc o lovitura de stat atunci când un grup de militari din armata țării, conduși de către Valentine Strasser, preiau guvernarea motivând că sunt nemulțumiți de cum gestionează guvernul războiul. Sub conducerea lui Valentine Strasser se intaurează Consiliul Național Provizoriu însă la fel ca și guvernul anterior nici acesta nu reușește să facă față insurgenței, rebelii ocupând orașe din nord și sud încercând să se apropie de capitala Freetown. Pentru a-i impiedica pe rebeli sa ajungă în Freetown, guvernul angajează un grup militar privat, Rezultanții Executivi (Executive Outcomes) care reușesc să izoleze rebelii în partea de est a țării. Deși inițial populația a susținut acest guvern s-a dovedit că aceștia urmăreau doar puterea, situația țării degradându-se pe zi ce trece. Valentine Strasser a fost înlăturat de la putere în ianuarie 1996 în urma unei lovituri de stat condusă de către Ministrul Apărării, Julius Maada Bio . Ministrul era dispus să coopereze cu RUF obținând astfel un acord de încetare a focului și acceptând să împartă puterea cu rebelii. Întreaga comunitate internațională se opune cerând insistent alegeri democratice. Sloganul campaniei electorale organizate la insistențele comunității internaționale a fost ,,Viitorul este în mâinile tale” iar ca și răspuns la acest slogan rebelii au mutilat civili tăindu-le mâinile și picioarele. Alegerile au loc sub controlul ONU iar comunitatea îl alege ca și președinte al țării., în Martie 1996, pe Ahmad Tejan Kabbah.

Violențele continuă și determină crearea unor organizații locale printre care și CDF (Forțe de Apărare Civile), organizație paramilitară creată pentru a proteja civilii. Luptătorii CDF erau și ei civili, majoritatea fâcând parte din grupul Kamajor și deși au fost admirați inițial, aceștia încep și ei să abuzeze civili. Anul 1997 aduce țării încă o lovitură de stat de această dată condusă de către Junta, o asociere între Forțele Armate ale Consiliului Revoluționar (AFRC) - militari ai armatei naționale care se simțeau neîndreptățiti și marginalizați de către guvern - și RUF. Odată cu acestă lovitura de stat, președintele este trimis în exil. La propunerea Consiliul de Securitate ONU și în special a Marii Britanii se hotărăște impunerea unui embargo asupra țării – sarcina aceasta revenindu-le trupelor majoritar nigeriene, ECOMAG. Acest embargo aduce țării o aspră criză a foametei.