Dreptul și statul

Introducere

Ca fenomen social complex, statul este studiat din diverse perspective de către politologie,

sociologie, filosofie, științele juridice etc. Problematica statului întregește, interferează cu

problematica juridică, cele două fenomene sociale - statul și dreptul sunt indisolubil legate, se

întrepătrund, fiind consubstanțiale. Această situație l-a făcut pe Mircea Djuvara să afirme că

,,realitatea, desigur cea mai puternică și cea mai interesantă în drept, cea mai pasionantă de

studiat, este statul".

Noțiunea de stat poate avea și alte înțelesuri, printre care:

a. putere politică centrală, diferită de cea a colectivităților locale (județele, orașele, comunele);

b. ansamblul guvernanților;

c. o formă de societate, de viață în comun, o anumită manieră de a fi a colectivităților umane.

Elementele constitutive ale statului sunt: (a) teritoriul, (b)

populația și (c) puterea de stat.

A.

Teritoriul

Teritoriul este elementul fundamental al statului care, în mod tradițional, este reprezentat despațiul cuprins între frontierele acestuia. În fapt, teritoriul nu se rezumă la delimitarea uneisuprafețe terestre, bidimensionale, ci este un spațiu tridimensional din care fac parteîntinderea de pământ și ape delimitată de frontiere, subsolul, precum și spațiul aerian.

B. Populația

Un alt element al statului este populația, ea desemnând, în general, o colectivitate.

Acest element a fost exprimat în doctrină prin mai multe noțiuni, și anume: societate, poporsau națiune.

Prin societate, termenul cel mai des uzitat, vom înțelege populația aflată sub un anumitraport relațional și instituțional, pe un anumit teritoriu.

Poporul are ca liant între indivizi continuitatea de limbă, de origine etnică, de cultură etc.

Elemente constitutive ale statului

În sfârșit, prin națiune se înțelege o comunitate umană delimitată teritorial șipolitic de altele, ai cărei membri manifestă loialitate față de stat, avândconștiința apartenenței la aceeași colectivitate,

prezentând ca atributeprincipale identitatea, independența și coeziunea.

Între stat și oricare dintre indivizii care alcătuiesc populația se stabilește olegătură specifică, constând în drepturi și obligații reciproce. Această legăturăpolitică se numește

cetățenie

.

C. Puterea de stat (publică)

Al treilea element al statului este puterea de stat, numită și putere publică sau forță publică. Aceasta arerolul de a asigura unitatea politică și juridică a statului, fiind caracterizată prin posibilitatea de a comanda,de a da ordine, precum și prin obligația celor care le-au primit de a le respecta.

Trăsăturile puterii de stat

sunt următoarele:

a.

este o putere politică ce are o sferă largă de aplicare și agenți specializați care o realizează;

b.

este o putere instituționalizată, prin aceasta înțelegându-se faptul că ea aparține statului ca instituțiepolitico-juridică, iar cei care o dețin acționează în numele său și în baza legii.

Instituțiile fundamentale ale statului

, numite de Constituție “autorități publice” sunt:

(1)

Parlamentul

, unica autoritate legiuitoare a țării, organul de reprezentare suprem al poporului român;

(2)

Executivul

, alcătuit din Președintele țării și din Guvern

(3)

Autoritatea judecătorească

, compusă din

Înalta Curte de Casație și Justiție

și celelalte instanțejudecătorești, precum și din Consiliul Superior al Magistraturii și Ministerul Public, organe de stat ce au

sarcina de a aplica legea în cazul litigiilor apărute și de a sancționa pe cei care se abat de la respectareanormelor juridice;

c.

este o putere de comandă ce instituie norme obligatorii;

d.

este o putere unică care deține dreptul exclusiv de a exercita, prin organele abilitate, constrângerealegitimă.

Din această ultimă trăsătură a puterii publice decurge o caracteristică fundamentală a statului, și anume:

Suveranitatea semnifică autoritatea supremă cu care statul este învestit și înseamnă dreptul puteriipublice de a conduce societatea, de a nu recunoaște nici o putere deasupra ei în cadrul statului, precumși independența statului în raport cu alte state cu care acesta stabilește raporturi.