Locul și Rolul Uniunii Europene în Economia Mondială

Privire generală asupra principalelor realizări

ale Uniunii Europene

În prezent Uniunea Europeană cuprinde 15 ţări vest-europene. În ordine alfabetică acestea sunt: Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franţa, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Portugalia, Spania şi Suedia.

Faptul că numărul ţărilor care au aderat ulterior după primele şase (care semnase Tratatul de la Roma) a sporit, dovedeşte interesul provocat de performanţele realizate de această formă intergraţionistă. Toate aceste ţări şi-au unit eforturile spre orientarea lor în direcţia obţinerii prosperităţii şi bunăstării. Acest interes a dobândit cu timpul noi dimensiuni ce îşi găsesc expresia în afluxul de ţări ce solicită să adere la Uniunea Europeană.

Pentru cunoaşterea temeinică, ştiinţifică a economiilor naţionale ca celule de bază ale diverselor forme intergraţioniste şi ale economiei mondiale în ansamblu, ONU clasifică aceste economii şi diferitele lor grupări în funcţie de numeroase criterii. Din multitudinea de criterii şi factori determinanţi ai locului şi rolului economiei ţărilor lumii, cei mai utilizaţi în statistica internaţională sunt potenţialul economic şi nivelul de dezvoltare realizate.

Potenţialul economic ca ansamblu al resurselor umane şi materiale, pe diversele lor structuri şi părţi componente, exprimă forţa economică a unei ţări sau grupări de ţări.

În funcţie de mărimea populaţiei O.N.U.D.I. distinge ţări mari (cu peste 50 de milioane de locuitori), ţări medii (de la 15 până la 50 milioane de locuitori), ţări mici (cu până la 15 milioane de locuitori).

Este preferat şi deci prioritar în determinarea categoriei de mărime a ţărilor sau grupelor de ţări indicatorul privind dimensiunea populaţiei, datorită dublului său impact asupra economiei. Pe de o parte, populaţia este consumatorul bunurilor de consum, iar, pe de altă parte, furnizorul factorului muncă.

În funcţie de mărimea populaţiei patru din cele 15 ţări ale Uniunii Europene sunt ţări mari: Germania – 83 de milioane, Franţa – 60 de milioane, Marea Britanie – 59,5 de milioane, Italia – 58 de milioane locuitori; două fac parte din grupul ţărilor mijlocii: Spania – 40,5 de milioane şi Olanda – 16,5 milioane de locuitori; restul sunt considerate ţări mici. În total Uniunea Europeană are peste 380 de milioane de locuitori.

Sub raportul structurii pe sectoare de activitate economică (primar, secundar, terţiar), economiile naţionale se clasifică în economii industriale, economii cu orientare industrială şi economii cu orientare primară.

Gradul de valorificare a potenţialului economic se află în raport direct cu ponderea sectorului secundar, considerat cel mai eficient, deoarece valorifică resursele naturale. Din acest punct de vedere, toate cele 15 ţări ale Uniunii Europene fac parte din grupul ţărilor industriale, înregistrând cele mai bune rezultate în activitatea economică. Preponderenţa sectoarelor industriei şi serviciilor în cadrul economiei acestor ţări îşi găseşte expresia în utilizarea forţei de muncă ocupate:

Tabelul 1

Ponderea populaţiei active ocupate în cele trei ramuri

ale economiei Uniunii Europene

Nr.crt. Ţările Ponderea în

Industrie Agricultură Servicii

15. Germania

Austria

Portugalia

Spania

Italia

Finlanda

Suedia

Marea Britanie

Franţa

Irlanda

Danemarca

Belgia

Grecia

Luxemburg

Olanda 38,4

37,6

34,0

32,7

31,4

30,6

29,7

29,1

28,8

28,6

28,8

27,8

27,3

27,0

25,6 4,0

7,8

17,8

11,9

8,6

8,4

4,4

2,2

5,5

14,3

5,6

2,6

23,0

3,6

4,0 57,6

54,6

48,2

55,4

60,0

61,0

65,9

68,7

65,7

57,1

65,6

69,6

49,7

69,4

70,4

Sursa: Calculat după World Statistics Pocker book, United Nations, New York, 2000.

Nivelul de dezvoltare economică realizat prin valorificarea potenţialului economic se exprimă şi el prin mai mulţi indicatori, din care cei mai importanţi sunt Produsul Intern Brut (P.I.B.), Produsul Naţional Brut (P.N.B.) ca raportare la numărul de populaţie. La indicatorul PNB/ locuitor în ţările Uniunii Europene în anul 1999, aşa cum rezultă din datele statistice, ele se situează pe diferite trepte, între primele 47 de ţări ale lumii, din cele 200 de ţări.

Tabelul 2.

Produsul naţional brut / locuitor în ţările membre ale Uniunii Europene (date pe 1999)

Nr. crt. Ţările PNB loc

(în $ SUA) Locul deţinut

în UE în lume

1. Austria 25.970 3 12

2. Belgia 24.510 6 16

3. Danemarca 32.030 2 7

4. Finlanda 23.780 8 19

5. Franţa 23.480 9 21

6. Germania 25.350 4 13

7. Grecia 11.770 14 45

8. Irlanda 19.160 12 30

9. Italia 19.710 11 28

10. Luxemburg 43.000 1 2

11. Regatul Unit 22.640 10 22

12. Olanda 24.320 7 18

13. Portugalia 10.600 15 47

14. Spania 14.000 13 40

15. Suedia 25.040 5 15

Sursa: World Development Report 2000/2001, World Bank, 2000.

Specialiştii consideră că nivelul de dezvoltare economică reliefează mai fidel latura calitativă a activităţii, a rezultatelor obţinute de ţările lumii, inclusiv de Uniunea Europeană.

Începând din anul 1998, ONU foloseşte clasificarea ţărilor, după nivelul lor de dezvoltare economică, în următoarele trei categorii:

A. Ţări cu economie dezvoltată;

B. Ţări cu economie în tranziţie;

C. Ţări cu economie în dezvoltare.

Sub acest aspect, toate ţările Uniunii Europene aparţin categoriei de ţări cu economie dezvoltată.

Pentru ilustrarea nivelului ridicat de dezvoltare economică realizat, nu poate fi omis faptul că patru din ţările Uniunii Europene, şi anume Franţa, Germania, Marea Britanie şi Italia fac parte din Grupul celor opt ţări (G-8) industrializate ale lumii, care se reunesc anual la cel mai înalt nivel de reprezentare şi decizie şi dezbat probleme economico-sociale de interes planetar.

În acelaşi timp, trebuie avut în vedere că Uniunea Europeană în ansamblul său face parte din triunghiul mondial de putere economică, alături de SUA şi Japonia.

Rezultatele din ultimii ani demonstrează clar superioritatea Uniunii Europene faţă de celelalte două centre mondiale de putere economică atât în ceea ce priveşte populaţia ca factor determinant al potenţialului economic, cât şi în privinţa dezvoltării economice exprimată în valori absolute şi în P.N.B./ locuitor.